(Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

(Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

”Să iubești libertatea: să nu accepți sclavia inimii, chiar cu prețul paradisului; jocul viteaz trecând de iubire și suferință, călcând pre moarte; să spargi până și cele mai sfinte tipare când sunt neputincioase să exprime elanul sufletesc -iată cele trei mari porunci ale Cretei.

Din aceste trei întâmplări, un lucru ne umple sufletul de bucuria cea mai curată; în ele nu vorbesc nici filozofii, nici moraliștii, cei care elaborează și decretează, în timpul liber, teorii elevate; în ele vorbesc niște oameni simpli, niște țărani din Creta care, urmându-și chemarea, urcă, fără să-și piardă răsuflarea, pe cele mai înalte piscuri pe care omul poate să le atingă: libertatea, disprețul pentru moarte, crearea unor noi legi. În ele ni se dezvăluie originea plină de noblețe a omului. Vedem cum animalul ăsta cu două picioare, urmând alte căi decât cele ale rațiunii, reușește să se facă om. Mersul nostru spre impecabila Golgotă a gândirii e tot mai încărcat de responsabilitate, căci luând aminte la omul simplu din Creta înțelegem că, dacă n-am reușit să devenim oameni greșala e a nostră și numai a noastră; această specie sublimă-omul- s-a întrupat aici pe pământ și nu mai avem nici o scuză pentru decăderea și lașitatea noastră. În Creta, mai degrabă decât în orice altă parte, un suflet care nu se înșală nici pe sine, nici pe alții, înfruntă pe zeița amazoană, cu pieptul gol, zeița care nu face nici un fel de concesii și nu se așază nici pe genunchii zeilor, nici ai oamenilor: Responsabilitatea.”

(Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)