An de an citesc acest gen de „perle” pe care bravii noştri profesori le lansează pe piaţă pentru a ne descreţi şi noi frunţile, nu-i aşa? Sunt fraze memorabile extrase din lucrările scrise ale discipolilor celor care se amuză copios de lucruri care, cred eu, ar trebui să-i pună măcar puţin pe gânduri. Citind frazele de mai jos mi se întăreşte convingerea că cei ce vin din urmă au din ce în ce mai multe probleme cu înţelegerea conţinutului unui mesaj. Iată încă unul din paradoxurile româneşti: se nasc copii tot mai dotaţi intelectual, dar cu mari probleme la capitolul inteligenţă. (cuvântul „inteligenţă” vine din latinescul intellego, intellegere)  

Marea problemă e că aceşti producători de umor involuntar sunt născuţi sub o stea norocoasă, astfel încât trec prin şcoală şi prin viaţă baletând lejer, ca, în final, să-i vedem în cine ştie ce posturi şi, de ce nu, producători la rândul lor de creatori de „perle”. Acesta este motivul pentru care pe mine așa- zisele ”perle„ mă întristează şi nu reuşesc să-mi producă măcar o undă de amuzament. Chiar dacă trăim la porţile Orientului unde totul poate fi luat în derâdere, mi-aş dori ca stimaţii noştri profesori să se gândească măcar o clipă că mulţi dintre cei care acum le conduc destinele şi-i ţin în umilinţă, le-au trecut prin mână şi-au fost promovaţi de la un ciclu şcolar la altul din varii motive, mai mult sau mai puţin ortodoxe. Se adevereşte zicala: „Semeni vânt, culegi furtună.” Nici nu văd de ce ar fi respectaţi dacă n-au ştiut sau n-au vrut să pună în valoare demnitatea meseriei de dascăl, făcând recurs la rigurozitate, la corectitudine, la dăruire şi la multă temeinicie în exercitarea profesiei. Până şi un şurub prost lucrat se răzbună pe tine, când ţi-e lumea mai dragă, darmite un individ needucat, neformat, necultivat, care crede că totul i se cuvine pentru că aşa l-a învăţat familia, şcoala şi mediul în care se mişcă. E mare păcat că în ţara asta nimeni nu mai gândeşte, de 20 de ani încoace, în perspectivă. A nu se înţelege că elogiez nişte vremuri în care libertatea de gândire şi manifestare erau îngrădite.  Mă tot întreb dacă voi mai avea posibilitatea să asist în această viaţă la o revenire la normalitate? După felul în care decurg lucrurile, slabe speranţe...Până atunci... ”să râdem cu profesorii noştri...”

“Eminescu este trist pentru că nu a reuşit să facă nimic în viata lui.”

* Harap Alb era femeie: se îmbrăca în alb şi semăna cu Mihaela Rădulescu.

* Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte groasă, şi are atâtea personaje că nu le mai ţii numărul.

* Tema basmului este învingerea dintre bine şi rău.

* Harap-Alb a trebuit să-şi ia viaţa în propria lui mână.

* Personajul e supus unor încercări chiar şi moartea.

* Pe Gherilă şi Senilă, Spânul ii trimite după salată cu gândul că îi va mânca, apoi să aducă şi piatra din capul cerbului.

* Nunta mai ţine încă şi la ora asta. Cine trece pe acolo vede că au venit luna şi stelele, iar el (imparatul) poate sa bea şi să chefuiască.

* Filip al II-lea a întemeiat capitala la Paris că până atunci nu era deloc.

* Poetul îşi aşteapta iubita ca împreună să cutremure o barcă.

* Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea.

* La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.

* Capitala SUA este Casa Alba.

* Ion Creanga s-a născut între anii 1887-1889.