Azi Sfântul Valentin s-a trezit de dimineață!

A ieșit în curtea interioară a castelului său.

a apucat cu mâini zdravene paloșul imens cât o lamă de tractor

ce sta rezemat de poartă

și cu el amenințător vâjîind prin aer

a început să despice

în două și-n zece,

în stânga și în dreapta,

trunchiuri mari de păduri și de duhuri

ce se-nvolburau amenințător

ca o mulțime barbară și ucigașă

la granița domeniului său. 

.

După ce a isprăvit o duzină din acestea

Sfântul Valentin a revenit trecând

cu mușchii săi de pământ pe sub arcada de piatră a castelului

și intrând cu sfială apoi în rotonda bibliotecii sale de 2 pe 3

cu o mâna tremurândă încă de efort

a scris versurile acestea la care se gândise o noapte întreagă.

.

Și-a turnat apoi un degetar de whisky într-un pocal gigantic de argint,

și-a înfipt o mahoarcă sluțită de zgărcenie sub nas,

a luat telefonul mobil de pe birou

și a început să sune pe whats app

toate femeile

care abia își mai aminteau de el.

.

Când a terminat de vorbit, soarele nu mai licărea pe cer,

iar trupul Sfântului Valentin era într-atât de plin de săgeți și urzici

încât nu mai aveai unde să pui un deget fără să-i atingi o rană.

Arăta ca efigia acestuia!

Numai inima lui ca o mare neatinsă și necunoscută vreodată bătea,

se mișca unduitor în interiorul lui, ca o mare într-o altă mare,

și trimitea semnale tainice de iubire și dragoste 

către toate marile porturi ale lumii.

 

Prin venele sale deschise, dacă poți să crezi?