TREPTE CĂTRE CERUL DIN NOI

TREPTE CĂTRE CERUL DIN NOI

Trepte către cerul din noi

 

 

călători de o noapte 
am străbătut împreună lumea viselor pure
o vreme mi-ai vorbit în tăcere
cuvintele criptice au luat foc în adâncul sufletului meu
ascultând o tristă ghicitoare 
la care numai morţii ar fi putut să răspundă
la capăt de drum ne-am oprit şi ţi-am spus:
eu mă voi întoarce, dar tu vei locui de-acum aici
şi multe lucruri ţi se vor întâmpla
prin lume 
împovărat de darurile stranii ale vieţii vei umbla
cu sentimentul unui veşnic exilat
ca setea râului secătuit de soarele amiezii desfrânate

 

ssst! ascultă!
greaua lumină a zorilor
se umple de ţipătul speriat al păsărilor ce dispar
în înălţimile de dincolo de linia orizontului.
adio, prietene, îţi spun,
s-au trezit nebunii istoriei ratate
şi-au împânzit câmpurile arse şi pustii
cu gonaci şi arme sofisticate
- s-a deschis sezonul de vânătoare la mierle, prigorii şi ciocârlii

 

 

 

 

 

 

 

Cenaclu Literar: