Poezii

RESPIRO

 

 

”Deoarece mila Sa te-a cumpănit,

ești la adăpost de jefuitori;

cel care locuiește pe munte

scapă întotdeauna de vântul nenorocit

ce bate dinspre nord-est.”

 

în dreptul ușii Lui ți-ai înclinat capul

 și ai fost primit ca un rege de armata bunătății

de șapte ori câte șapte ți s-a iertat

 și ți s-a dat magia ”unicei șanse”:

umbra mea s-a așezat la răcoarea

umbrei tale în zenit.

Cenaclu Literar: 

SUNT

sunt clownul cu buzunarele

pline cu îngeri

cu flori

şi cu frunze uscate

 în nopţi

cu lună plină

sunt  zborul adormit

la încrucişare de vânturi.

dimineaţa,

mă preschimb într-o pasăre

mare

pe aripi port

cerul

soarele

şi kilometrii de drum străbătut.

Cenaclu Literar: 

SPECTACOL DE UMBRE...

pregătirile pentru „spectacol” începuseră decuseară

în pâcla dimineţii lui martie, pe la patru şi jumătate,

s-a terminat...

ehei, zeu al meu stăpânitor,

câte n-am făcut eu să-ţi frâng cerbicia

cu care toată viaţa m-ai înfruntat!

zadarnic!

ţine minte: toate ţi le-am iertat,

însă ultima noastră bătălie n-o să ţi-o iert!

nu pentru că m-ai înfrânt

nici măcar pentru această tristă deportare într-o lume

în care eu nu exist,

ci pentru  „spectacolul” nocturn în care m-ai făcut

erou fără voie

Cenaclu Literar: 

SU-REN-DER!

 

 

sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!

o mare tristețe durutul din piept îl apasă

și-o  sete cumplită mă arde în vintre  

sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!

de jur împrejur

cerul, copacii  dansau fantomatic

din lumea căzută

monoton indigo retina rănește

chicoteli înfundate, suspine , șoapte

mă – nvăluie rece  în  noapte

alerg, alerg  prin hățișuri

liane, năvod cu frunze grețos lipicioase

îmi opresc răsuflarea.

Cenaclu Literar: 

DIDAHIE

 

 

 

în vremuri vechi,

când fiu se năștea,

Domnul îl închina 

Țării și lui Dumnezeu

lăsându-i cu limbă de moarte

sfântă învățătură:

"ai grijă, fiule, cum va să ții în mână spada

ferește-te de lupta stearpă

căci numai la vreme de pace

poți înălța gând curat

și poți fi stâlpnic dreptății,

nu ca pleava lesne vânturată

ce acoperă lumea în vânzoleala vânturilor.

ai grijă, fiule, fii drept și înțelept 

cu prietenii

Cenaclu Literar: 

OMUL-INSULĂ

 

 făt ghemuit

în coconul de gheață al neputinței

prin pulberea lumii alunecă

”omul- insulă”

spinul  amintirii înțeapă ochiul surpat în afară

 cerșetor și umil

la porțile zăvorâte ale luminii

așteptând să-i vină un semn

 lunecă  în derivă pe marea

ce-și urlă-n tumultu-i

pierdutele glasuri ale bătrânului olandez

o voce dinlăuntru îi strigă:

nu, să nu-torci capul

nici la stanga, nici la dreapta

să n-ai ochi, să n-ai suflet

dar, mai ales, mai ales,

Cenaclu Literar: 

SINGURĂTATE

 

 să nu ne facem prea multe iluzii.

din viaţă plecăm

ca un ţipăt de pasăre

în zbor împuşcată

iubirea

 cu timpul

se uită

în urmă rămân

totdeauna

 lacrimi neplânse

-fierbinţi precum  lava-n  adâncuri-

în  lucruri tăcute

mărunte…

în cartea

 citită-ntr-o noapte ploioasă

în tabloul

pictat cu o zi înainte

în cana

cu  urma buzelor  tale

Cenaclu Literar: 

RECUNOȘTINȚĂ

 

 

”Numai nebunii și ignoranții

fac rău; numai Făcătorul de bine

nu face rău.”

 

un vis  mi se cuibărise

sub pleoapă

și mă-ndemna să urmez

perla sărbătorii pașilor tăi:

am văzut labele strălucitoare

ale păunului

 

Cenaclu Literar: 

REVELAȚIE

 

 

 

 

”Există și câinele și piatra;

plita băii și sclavul;

 dar tu ești neprețuit ca o bijuterie

încrustată în lădiță.”

 

am priceput și aceasta

 înainte s-o spună Înțeleptul

 și tu cunoști rostul revelației

căci sensul e unul și același

cu al pietrei din vârful unghiului:

pentru trebuințele zilnice

Regele folosește argintul  cel rău

 trufaș prin natura  și reflexia lui,

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii