Poezii

speranță

 

 

 

 

din vis

trezi-mă-voi, Doamne,

din greaua orbire a promiscuității

mă voi  ridica

 și mă voi preschimba

într-o limpede și uimită sferă

voi păși, apoi,

fără să mai simt greaua povară

a viselor moarte

îmi  voi dărui inima încremenită

unui zeu

cu ochii căzuți în uitare

mă voi prelinge înspre lumină

 și nimeni nu va vedea

 niciodată

răgazul pasului meu

din acel fantomatic vis.

Cenaclu Literar: 

vis final

şi-au încetat orele mersul lor poticnit...

din umbra stelei  de rouă

tu, înger al meu,

 neobosit,

vorbeşte-mi despre  visul  acela

în care respirau

în zori

 năucitoare străluciri

goi  precum iov

acum ne cântărim  doar cenuşa...

 

iartă-ne, cerule,

purifică-ne,

spală-ne creierul  şi inima

cu laptele blând  al păcii.

 

Cenaclu Literar: 

timp în timp adormit

timp în timp adormit

 

 

 

timpul trecea obosit pe lângă mine

jilav ca o dimineață de toamnă

o pendulă veche

neîntoarsă de ani

îi măsura trecerea oarbă

livid ca un mort

timpul meu

-timp de gheață-

se lovea de pereții camerei

fără ferestre

la fel de stingher

ca sertarul  întredeschis al unui scrin

 aruncat

în podul cu vechituri

într-un târziu

mi-a șoptit

Cenaclu Literar: 

sunt clownul

 

 

 

 

sunt clownul cu buzunarele

pline de îngeri

de flori

și de frunze uscate

în patria mea

nici zăpada

 nu mai poartă noblețea morții

dimineața

mă preschimb într-o pasăre

mare

pe aripi port

cerul

soarele

și kilometrii de drum străbătut

în nopți

cu lună plină

sunt  zborul adormit

la încrucișare de vânturi

atât de singur

ca lama unui cuțit

Cenaclu Literar: 

singurătate

 

 

 

 

 

să nu ne facem prea multe iluzii.

din viaţă plecăm

ca un ţipăt de pasăre

în zbor împuşcată

iubirea

 cu timpul

se uită

în urmă rămân

totdeauna

 lacrimi neplânse

-fierbinţi precum  lava-n  adâncuri-

în  lucruri tăcute

mărunte…

în cartea

 citită-ntr-o noapte ploioasă

în tabloul

pictat cu o zi înainte

în cana

cu  urma buzelor  tale

Cenaclu Literar: 

orizont

în noaptea ieșită din timp

imensa pasăre ciudată

aștepta pe plaja pustie

valul izbăvitor al mareei...

 

în răstimpuri,

vântul aduna șoaptele risipite

le purta dincolo de geamandură

înspre largul învolburat al mării

amestecându-le cu glasurile din adâncuri

într-un palid ecou

le purta,  mai târziu, printre stânci

lăsând în urmă doar aerul rece al serii...

 

la orizont

se înălțau coloanele unui templu

despărțind zecile de oglinzi

Cenaclu Literar: 

trepte către cerul din noi / gradini verso il cielo dentro di noi

călători de o noapte 
am străbătut împreună lumea viselor pure
o vreme mi-ai vorbit în tăcere
cuvintele criptice au luat foc în adâncul sufletului meu
ascultând o tristă ghicitoare 
la care numai morţii ar fi putut să răspundă
la capăt de drum ne-am oprit şi ţi-am spus:
eu mă voi întoarce dar tu vei locui de-acum aici
şi multe lucruri ţi se vor întâmpla
prin lume 
împovărat de darurile stranii ale vieţii vei umbla
cu sentimentul unui veşnic exilat

Cenaclu Literar: 

arhei

 

„Archeus este singura realitate pe lume, toate celalalte sunt fleacuri – Archeus este tot… “

(Mihai Eminescu)

 

 

pe drumul de oase al păsărilor nopţii

în bătaia brizanţilor silenţioşi  dinspre mare

am adăstat  pe faleza pustie cu ţărmul albit de săratele valuri

 doi albatroşi loviţi de furtună cu aripile

frânte de apa-ngheţată

timpul murise.

între noi coborâse

o lume de umbre apăsând blând pe pleoape

Cenaclu Literar: 

nopţi

în fiecare seară mă rog:

o, de n-ar mai fi nopţile...

ce binecuvântare mi-ar atinge cu aripa-i

durerea ce-o port!

 încet se lasă peste inimă

încă o noapte care-mi deschide venele

 se cuibăreşte în visele mele

lăsând să curgă

până la ultima picătură de sânge

rănile vechi înfloresc

pleoapele bolnave au uitat

minunea alinătoare ce adulmecă somnul

în acele clipe de  singurătate

 un dor  sfâşietor mă cuprinde...

măcar inima  ta  să fi bătut

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii