Poezii

”Omul-insulă”

 

 

 

ca un făt ghemuit

în coconul de gheață al neputinței

prin pulberea lumii alunecă

”omul- insulă”

doar spinul îi  mai înțeapă ochiul surpat în afară

 cerșetor și umil

la porțile zăvorâte ale luminii

așteptând să-i vină un semn

 lunecă  în derivă pe marea

ce-și urlă-n tumultu-i

pierdutele glasuri ale bătrânului olandez

o voce dinlăuntru îi strigă:

nu, să nu-torci capul

nici la stanga, nici la dreapta

Cenaclu Literar: 

Hanna – final de poveste (aceasta nu este o poezie) (în amintirea Hannei)

 

 

 

 

O  bună morală  ar trebui, de pildă, să ne îmbete,

să facă să curgă în viaţa interioară un vis generos.”

(Marcel Moreau)

 

 

soarele-n asfinţit e roşu

soarele-şi varsă mareea de roşu prin uriașul geam al sufrageriei

în colţul camerei, Gena stă cu privirea ţintă spre candelă

învăluită în lumina roşie 

inertă precum Sfinxul

se roagă Gena dumnezeului ei

Cenaclu Literar: 

Sur-ren-der!

https://www.youtube.com/watch?v=1kTKa4jxHKI

 

 

sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!

o mare tristețe durutul din piept îl apasă

și-o  sete cumplită mă arde în vintre  

sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!

de jur împrejur

cerul, copacii  dansau fantomatic

din lumea căzută

monoton indigo retina rănește

chicoteli înfundate, suspine , șoapte

mă – nvăluie rece  în  noapte

Cenaclu Literar: 

EL CHE (variantă)

 

 

în nopți cu lună plină

când vulpea deșertului pleacă la vânat

în umbra focului, cu calm, dar cu asprime,

El Che  le vorbea camarazilor săi:

"lucrul cel mai greu din lume,

spunea el, e să fii om."

îi plăcea să fie curat, îngrijit,

cu ranița ordonată

și avea mare grijă de cărțile

pe care le purta mereu cu el.

camarazii îl ascultau și învățau 

toate câte îi îndemna:

și matematică, 

și istorie,

și geografie,

Cenaclu Literar: 

singurătate

 

 

 

 

 

să nu ne facem prea multe iluzii.

din viaţă plecăm

ca un ţipăt de pasăre

în zbor împuşcată

iubirea,

 cu timpul,  

se uită…

 

 

neplânse lacrimi

în urmă rămân

-fierbinţi precum  lava-n  adâncuri-

în  lucruri tăcute,

mărunte:

în cartea citită-ntr-o noapte ploioasă,

în tabloul pictat cu o zi înainte

în cana  cu  urmele buzelor  tale

Cenaclu Literar: 

regresie

 

 

 

 

 

 

”...como se pasa la vida

como viene la muerte

tan callando...”

Jorge Manrique

 

 

 

 

 

vântul de Răsărit se strecoară cu un șuier surd

printre ierburile uscate

setea a cuprins tot ținutul

sufletul adormit cade pe fundul lumii

Cenaclu Literar: 

Măștile trandafirului

 

 

 

”Roză, oh, contradicție pură, încântare

 de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui.” (Rilke)

 

O vază de cristal.

Un trandafir galben, proaspăt, înrourat. Demeter.

Lumina lunii pătrunde-n odaie.

Petale ruginite pe margini  respiră adânc. Nemesis.

 Închid ochii și inspir  adâncimea galbenului.

Sfârâie somnul în argintul lunii. Meduza.

Cenaclu Literar: 

respiro

 

 

”Deoarece mila Sa te-a cumpănit,

ești la adăpost de jefuitori;

cel care locuiește pe munte

scapă întotdeauna de vântul nenorocit

ce bate dinspre nord-est.”

 

în dreptul ușii Lui ți-ai înclinat capul

 și ai fost primit ca un rege de armata bunătății

de șapte ori câte șapte ți s-a iertat

 și ți s-a dat magia ”unicei șanse”:

Cenaclu Literar: 

Ichi-go Ichi-e (O clipă în timp)

 

Ichi-go Ichi-e (O clipă în timp)

Există anumite momente în viață

 a căror trăire de-o clipă

 ar trebui s-o păstrăm

 vie și pură în suflet în același mod:

 închidem ochii

 atât timp cât se cuibărește în centrul inimii,

apoi îi deschidem

 și privim în altă parte

 lăsând comoara fără atingerea vreunui gând impur.

Cenaclu Literar: 

reconciliere

 

 

 

şi-au încetat orele mersul lor poticnit...

din umbra stelei  de rouă

tu, înger al meu,

 neobosit,

vorbeşte-mi despre  visul 

din zori

în care respirau

năucitoare străluciri

iartă-ne, cerule,

purifică-ne,

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii