Poezii

Ichi-go Ichi-e (O clipă în timp)

 

Ichi-go Ichi-e (O clipă în timp)

Există anumite momente în viață

 a căror trăire de-o clipă

 ar trebui s-o păstrăm

 vie și pură în suflet în același mod:

 închidem ochii

 atât timp cât se cuibărește în centrul inimii,

apoi îi deschidem

 și privim în altă parte

 lăsând comoara fără atingerea vreunui gând impur.

Cenaclu Literar: 

reconciliere

 

 

 

şi-au încetat orele mersul lor poticnit...

din umbra stelei  de rouă

tu, înger al meu,

 neobosit,

vorbeşte-mi despre  visul 

din zori

în care respirau

năucitoare străluciri

iartă-ne, cerule,

purifică-ne,

Cenaclu Literar: 

recunoștință

 

 

”Numai nebunii și ignoranții

fac rău; numai Făcătorul de bine

nu face rău.”

 

 

un vis  mi se cuibărise

sub pleoape

și mă-ndemna să urmez

perla sărbătorii pașilor tăi:

am văzut labele strălucitoare

ale păunului

Cenaclu Literar: 

revelație

 

 

 

”Există și câinele și piatra;

plita băii și sclavul;

 dar tu ești neprețuit ca o bijuterie

încrustată în lădiță.”

 

am priceput și aceasta

 înainte s-o spună Înțeleptul

 și tu cunoști rostul revelației

căci sensul e unul și același

cu al pietrei din vârful unghiului:

pentru trebuințele zilnice

Regele folosește argintul  cel rău

Cenaclu Literar: 

învață!

 

 

 

învață

să trăiești  cu o altă persoană

fără să încerci s-o schimbi în vreun fel

învață  

să accepți nivelul la care este acea persoană

 în orice moment

 și să accepți nivelul la care ești tu

în același moment.

învață

că fiecare clipă împărtășită cu o altă persoană

 e o clipă

 în care trebuie să fiți în totalitate prezenți

Cenaclu Literar: 

vis în vis

 

 

în miez de noapte

un vis

spală pleoapa

val după val

se sparge

 de țărmul albit

deasupra se aude

 mugetul mării

înlăuntru curge

apa visării

ochiul trezit

întors în argintul oglinzii

fixează

chipul Gorgonei  ascuns

după vălul* de ape.

 

 

*vălul simbolizează actul retragerii în sine, al comuniunii cu natura noastră tainică, al ocrotirii erosului și misterului naturii sălbatice.

Cenaclu Literar: 

omul cu vise pe chip

 
 
 
sub oceanul de gheață al nopții
stelele 
candele tremurânde lunecau
pe Osia de argint
în Nodul Nord
pe drumul vălurit al Lunii
am întâlnit omul 
venea spre mine
 dormind
sub gene prăsind păianjeni
ținea ochii  larg deschiși
 şi mergea 
adâncit în visele 
care lunecau peste fața lui
cum trec norii 
pe cerul senin

Cenaclu Literar: 

Vis întors

 
 
”Dream, my flower, dream...”
 
ți-am cunoscut doar sufletul din vis
”contează pe mine”,
îmi spuneai,
și eu știam că pe umbre nu se poate conta
dar, ah! cu ce glas și cu câtă iubire
am cântat netrăit nevăzutul
căruia nu-i voi cunoaște vreodată
blândețea palmelor
trecând ca într-un psalm
peste chipul meu obosit...
să te pot primi, m-am lăsat pe mine în urmă

Cenaclu Literar: 

Sur-ren-der!

 
 
sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!
o mare tristețe durutul din piept îl apasă
și-o  sete cumplită mă arde în vintre  
sur-ren-der! sur-ren-der! sur-ren-der!
de jur împrejur 
cerul, copacii  dansau fantomatic
din lumea căzută
monoton indigo retina rănește
chicoteli înfundate, suspine , șoapte
mă – nvăluie rece  în  noapte 
alerg, alerg  prin hățișuri 

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Poezii