Prima mea rugă

Prima mea rugă

Prima mea rugă

prima mea rugă a purces
către limba pământului
şi
filosofia îngerului.
aşteptarea ca să vii sâmbăta
era ca o mână udă.
...zborul a rămas înfipt
în aripile unui arhanghel.
umilinţa asfaltului îmi vorbea
despre naşterea mea,
în o mie de pietre.
aerul îşi înfigea rădăcinile
într-un anumit sens al existenţei literei.
cele două mâini ale profetului
erau invitate la un vals.
...unde mai rămâne loc
să punem cele zece degete?!

Cenaclu Literar: