când voi pleca

vântul va plânge

[[wysiwyg_imageupload:297:height=259,width=463]]

îmbrăţişându-mi picioarele

sălciile se vor împleti

în volbura apelor

şi se vor împodobi

cu luciul peştilor

cozi bifurcate şi solzi albaştri,

din cer păsări se vor arunca

în prăpăstii

neştiutoare

şi totuşi mânate de dor.

 

melancolii se vor răsuci

pe stradă, unde lumina înţelege

ascunzişurile nopţilor

în care gutuiul se apleacă

de fructe

înmiresmând subţirile mâini

ale fecioarei

de mult uitată în visuri de alpaca

sau în umbreluţe roz de satin.

 

podul se va umple înţelegător

cu praful trecerii

aşternut peste cufere vechi

cu încuietori descuiate,

jurnalele de zi între coperţi groase

îşi vor scoate singure literele la vânzare:

precupeţe de suflete

prin care viaţa a trecut

de tot.

 

când voi pleca

voi lua totul cu mine

amintirile adevărate

sunt nefolositoare.