Ce  tristă  e fecioara  şi câtă paloare!

Mă prind de coapsa ei de corn de lună

Cu ochii dilataţi în noian de  zare,

ea este raza  naşterii mele sub zodia bună.

Îi pipăi artera  de zbor şi de-albastru,

ce  tristă e  noaptea, ci-n zori e cuminte!

Se  zbate pentru doi   pulsul unui  astru

şi trage mugurii  sânului  spre-nainte.

Seduci  în sus  lumina pân-la lăcrimare.

te soarbe   răsuflarea fântânilor curate –

a fost dragostea noastra o lungă  îmbrăţişare

sau doar chinul  iubirii de  departe?