Quo Vadis? - Rubrica de analiza sociala

Quo Vadis? - Rubrica de analiza sociala

PICNIC - EDIŢIA II

Quote:

Datorită faptului că "şocul" dintre românul nou venit şi "zidul" socio-cultural, specific Nord Americii, este atât de puternic, această rubrică doreşte să prezinte diferitele situaţii în care fiecare din noi a fost pus. Bineânţeles că această acţiune nu poate avea fiinţă dacă nu există participare directă - sau indirectă - a cititorilor acestei reviste

Pentru protejarea sentimentului individual, numele celor în cauză va fi substituit, or - doar la cerere - se vor folosi iniţialele numelui în cauză

Mi-aduc aminte, când am venit aici, cât de "sucit" mi-era sufletul în ceea ce priveşte relaţia mea cu ceilalţi români aflaţi prin locuri de Vancouver. Am pus această stare pe faptul că am trăit o experienţă cam neplacută în cele 17 luni de când părăsisem România, negândindu-mă că de fapt asta poate fi o stare de trăire tipic românească. Nu vreau să provoc prejudicii nimănui zicând aceste lucruri, doar... să trezesc un eventual "punct de vedere" tuturor acelor ce vor citi aceste rânduri.

Nu mare mi-a fost mirarea când, după câţiva ani, am văzut că noii veniţi aici, în Vancouver, trăiau acelaşi sentiment de izolare faţă de concetăţeni, şi nu numai ... întâlnesc destui români care au acelaşi sentiment încă... în comparaţie cu alte naţii care-şi dau mâna, încă de la sosire, pentru o integrare a noului venit cât mai eficientă bilateral.

Da! Recunosc că nu m-am dus la nici o manifestare românească ... am încercat să mă ţin cât mai departe de grupurile de români ... de "bisericuţe" ... de "experimentaţii" în viaţa canadiană ... de posibilităţile de muncă oferite de românii care se "înjghebaseră" cât de cât (personal considerându-i "exploatatori")... oricum, păstrându-mi un zâmbet de circumstanţă, am ocolit tot ce era "made în Romania".

Dupa 9 ani de "vieţuire" canadiană, iată-mă ajuns să nu-mi mai pese atât de mult de ceea ce gândesc sau spun confraţii români (învăţatură pe proprie piele şi needucat de nimeni  ) şi să ştiu ce-mi este bun şi ce mi se "potriveşte". Da! 9 ani! ... şi de multe ori stau şi mă gândesc "Oare dac-aş fi avut mai multă încredere în cei care au deja ceva experienţă pe aceste meleaguri, nu aş fi avut realizări mai rapide şi mai constante?" Acum pot spune categoric că "DA!". Nu poţi învăţa decât dacă intri în sistem, oricât de bine sau rău ţi-ar prinde! E-adevărat că printre noi sunt tot felul de români ... căci "Fiecare pădure are uscăturile ei!" ... dar sunt şi români cărora le pasă de alţii, şi vor să aibă o viaţă socială românească de diasporă "elegantă".

Astfel a apărut acest Centru Comunitar Românesc... anul trecut... unde 9 "frumoşi nebuni"... căci nu-i nimic sănătos în a-ţi "pune în cap" o naţie crescută în a fi reticentă, aproape, la orice... cum spuneam, 9 "frumoşi nebuni", sau "visători de ocazie", şi-au pus nervii (mai mult a nevestelor ) la încercarea cea mare: o Comunitate Românească fără nici o dominantă: de origine, religie, sex, culoare, etc ... sau "intelijenţă". În anul care-a trecut s-au mai alăturat mulţi alţi ... acu" ce să aleg: "nebuni frumoşi", sau "visători de ocazie"?! ... români, crezând în ceea ce fac ... şi ... au făcut multe: Revista "Atheneum", Picnic (Ediţia I), Festivalul de la 1 Decembrie 2001, tot felul de manifestari (cercuri de artă, şah, actorie, etc), au întâmpinat noi sosiţi, Cinemateca Românească, Tabăra pentru copii Aug 2002, şi ... în final ... Picnic ediţia II.

Acum pot spune: Am fost la Picnic!!! (ediţia II) Am sa încep cu: "Ce păcat că n-aţi fost şi voi acolo!!!"... iar pentru cei ce-au fost: "Ce păcat că n-au venit şi cei ... ce n-au fost!". Nu pot spune că nu a fost "interesant"! În primul rând, "mama natură" (asta pentru naturalişti), sau ... mai la "obiect" ... D-zeu!, s-a bucurat cu noi "suflând" încetişor peste norii ce-aveau să aducă ploaia de după picnic, protejându-ne atât pe noi, cât şi celelalte naţii, ce respirau acelaşi aer, în acelaşi timp, în acelaşi loc, rasfiraţi prin alte zone de Barnett Park. Deci, protejaţi de mâna divină de a nu avea mici cu apă de ploaie - căci ştie tot românul ce-nseamnă să se audă vorbind: "Cine mă!? Micii ăia!? ... apă de ploaie!" - bucurându-ne de o pregătire culinară ieşită din comun ... udată cu tot "soiul"de sucuri şi de nelipsita cafea tip canadian ... am avut parte de tot ce are nevoie romanu". Acu" să nu credeţi că la o grupare atât de mare (aprox. 250 de românaşi - poate că eu ori oi fi mai modest, ori mai lăudăros ... o să mă ajute "confraţii" de picnic să confirme numărul, sau să-l infirme) ... oameni cu fire "cizelată" de moravurile canadiene (la unii de ani ... la alţii de zile) ... să nu credeţi că a lipsit tradiţionala "bârfă românească"... Nuuuu! Nici să nu vă imaginaţi că ne-am ieşit din "albiile" tradiţionale. Tot suntem fiecare întrebaţi de cei de-acasă (România), ce facem noi pentru ţârişoara noastră ... uite: NU NE SCHIMBĂM TRADIŢIILE!!! ... Bisericuţe şi ici şi colo! Partea frumoasă este că fiecare (mă refer la "bisericuţele" dragi nouă) a fost primitoare cu "şpionii" ... eu făcând parte din "serviciu"" secret de ascultare la ureche fierbinte ... m-am introdus pe ici pe colo - deci am o informaţie "tangibilă" ... chiar oferindu-le din plin zâmbete "cordiale" colorate. Copii s-au jucat ... s-au zbenguit... au dărâmat fileul de volei ca să joace fotbal... "omu" parcului" a venit să anunţe că are o maşină parcată pe locul pentru handicapaţi - şi "persoană importantă" (nu mă bag!), a plecat frumos şi a mutat-o (că deh!, la români totu-i posibil ) ... S-au discutat vrute şi nevrute ... chiar la un moment dat un grup de patru (tot persoane importante - da" nu spun cine!) s-a retras în secret să discute problema scrierii unei cărţi despre "crops"-urile "aliene" ... dicuţie aprisă, de-altfel, şi plină de glume, ironii şi-nţepături ... Micii se tot prepeleau de dorul de a fi gustaţi în continuare ... Băieţii de la RCC (Centrul Comunitar Românesc) se dădeau de "ceasu" morţii" că nu aveau microfon funcţionabil... S-a dus unu" ... care după aia a vorbit mult... să-l aducă pe-a lui, că era "Made in Taiwan"... Bucătarii, cu nişte sorţuri complet "inedite" - acu" nu că vreau să zic, da" la picnicu" ăsta mi-am dat seama că între micii româneşti şi opera lu" Michelangelo este mare legătură (vezi filmarea de pe https://tvrcc.romanians.bc.ca/Picnic.WMV )-, transpirau de zor în fumul ademenitor (bucătarii ăştia nu se mai strică sigur pân" la anu" de-atâta afumatură; hotărât că nevestele lor sunt fericite ... care le au, care nu ...), şi tot întorceau sârguincios micii când pe burtă, când pe spate ... într-un cuvânt era o framântare şi o afumatură demnă de un picnic românesc! Stăteam cu toţii la rându" din ce în ce mai mare, unii prima dată, ... alţii a doua, ... alţii a treia,... eu... mereu ... Cele 45 de kg. de carne de mici (aprox. 1500 de mici), cu 20 kg. frigărui, cu vegetale, pâine, muştar, sucuri, pepeni reci ... au "pus capac" poftelor celor prezenţi. Acu" mare eveniment la picnic! La un moment dat ... dinainte stabilit, cu certitudine şi sârguinciozitate ... adică la ora 5:00 PM, trecute fix ... "cela cu microfonul a început să vorbescă mult, prezentând Tombola de Picnic. A fost foarte frumos văzând cum cei prezenţi şi-au luat timid premiile constând în lumânări, lumânări, lumânări (au fost tot felul de lumânări: plutitoare, ne-plutitoare, în forme de ... şi de...), ceasuri de perete şi pentru perete, penare, penare, penare ... cu calculatoare, un ceas de buzunar cu tot cu lănţişor, şi multe altele, încheiate de "ghift cerficates", plus un cadou specific românesc: zacuscă la borcan, biscuiţi, pufuleţ, etc., totul învelit în "ceolofan". ""cela cu microfonul" s-a cam stresat de vocea lui - c"a zis la copii "ceia, ce îşi făceau datoria de a ţipa necontenit în faţa lui ... "Copii!!! Mă doare capu" de vocea mea! ... nu puteţi voi să ...", n-au putut, dar au tăcut. Da" ... a prezentat frumos totuşi, creeând o atmosferă de ... "mişcări sentimentale" ... de diferite genuri, căci unii câştigau, în timp ce ceilalţi ... treaba lor! Şi nu a lipsit ... mai pe seară ... dansul în "gaşca" românească ... nelipsită de râsete şi bucurie sufletească. Eu ... nevăzut de nimeni ... m-am umflat de mici, souvlaki ... ahhh! şi ce souvlaki! (şi cel vegetarian, da" şi cel cu carne) ... să-ţi baţi caracterul cu şapca udă de câtă plăcere putea să-mprăştie în cerul gurii. Ce mai!!! A fost o zi "traznită" de cel mai puternic spirit românesc! Nu aş vrea să fac pe nimeni să pizmuiască această activitate, dar am să spun că deşi s-au cheltuit ("şpion" fiind, le ştiu pe toate!) vreo 990 de dolari ... fără a mai fi nevoie ca organizatorii să mai pună bani din buzunarele proprii, s-au acoperit cheltuielile din donaţiile facute de cei prezenţi. Bravo celor prezenţi: au plătit, da" au şi trăit ... româneşte!!!

Acum, după 9 ani de trăire canadiană, regret că nu am avut şansa de a întâlni aceşti oameni deosebiţi, decât acum ... care sacrifică atât de mult doar să ne adune să nu uităm că suntem totuşi români ... e-adevărat ... împrăştiaţi departe de familiile în care ne-am născut şi am copilărit ... dar cât vom trăi ... că vrem, că nu ... tot români vom fi! Felicitări organizatorilor!

horian.