Șarpele de aramă

Dacă ai idee de suferința mea,

du-te și curăță Paradisul de neascultare

și încurcătură.

Îmi pare rău că am vorbit cu tine,

Mai bine te aruncam în apa în care Isus a spălat picioarele apostolilor.

Scara urcată de tine avea rădăcini în sufletul meu;

am numit-o câmpul de flori uscate,

acum o numesc singurătate,

logodna din pustiu cu șarpele de aramă –

deșertul lui Moise…

amintirea trecerii pe sub tăcerea timpului.

Toate devin un cuțit cald ce mi s-a oprit în inimă,

și miroase a frig și a nemurire.