În noaptea de 20 spre 21 aprilie anul care suntem s-au produs multe întâmplări despre care fac raport, neapărat să ştiţi şi dumneavoastră cum a fost să nu cadă spectrul de şomaj numai pe mine singurul cap de familie care sunt cu doi copii în plată şi unul scăpat -bogdaproste- la ajutorul lui de handicapat.

Trenul accelerat 6403 din direcţia Galaţi, cu respect vă raportez, a trimis vorbă la Mişcare că are întârziere 130 de minute. Eu care eram pe terasament cu steagu-n mână am ascultat cu răbdare toate cele ce le-a spus mulţimea de populaţie care cumpărase bilete şi m-au strâns în colţul de răsărit al sălii de aşteptare şi au început să mă intenţioneze cu tot felul de vorbe. Că lua-v-ar dracu pe toţi, vreau să spun că l-a băgat şi pe domnu’ ministru în aceeaşi oală, că salarii ştiţi să cereţi degeaba, să ne faceţi pe noi să stăm prin gări, avem şi noi treburi nu ne ducem la plimbări. Vă raportez că nu i-am crezut, doar era spre duminică şi numai noi stăm la serviciu şi la datorie în sfânta zi de odihnă. Că la capitaliştii ăia, vin ceferiştii şi-şi cer iertare numa’ dacă se-ntârzie trenul două minute. Raportez, i-am întrebat: ”Şi cine vă opreşte, bre, să vă duceţi la ei?”. Un băiat cu pletele strânse coc la spate a ricoşat obraznic de mi s-a suit tot sângele pe cap: ”Voi, bă tâmpiţilor că dacă am pleca cu containerele voastre, am ajunge la graniţă peste cinci ani!”. Vă raportez iar din nou, n-avea dreptate, că eu într-o pauză de linişte am calculat cu tot cu marşă de întârzieri că într-o săptămână ajunge neapărat.

Şi au început după aia să gesticuleze dând din mâini cu biletele în faţa mea să-mi scoată ochii nu alta. Numa’doi n-aveau bilet şi eu chiar am vrut să-i întreb de ce, da’ mi-a fost frică să nu torn gaz în foc ştiţi cum se spune. Apoi au început să-şi aducă aminte de starea împuţită a trenurilor, mama voastră de naşi! hoţi la drumul mare ce sunteţi, cu respect vă raportez că aşa au nominalizat ei despre noi.

Şi pentru că eu, m-am implimentat din când în când în discuţii că, mă-nţelegeţi nu puteam sta ca mortu’ cu lumânarea în mână s-a încălzit treaba. Raportez că am simţit cu instinctul şi am încercat să-mi fac retragerea ca să-i liniştesc instantaneu. Dar tocmai când să mă evaporezez şi eu s-a întâmplat să intre un bătrânel cu două valize-n mână, transpiratşi roşu la faţă ca racul care a început să răcnească într-una că el vine tocmai de la Crasna pe jos şi trenul nu l-a ajuns din urmă. Mi-am dat seama că vrea să vadă lumea că e în puteri la vârsta lui, da’ ce vină avem noi cefereul la problema asta? L-am trimis să-şi cumpere pastică de aia albastră dar în spirit din glumă aşa, şi numa’ văd că vine spre mine o namilă de domn, că înainte să-mi pierd cunoştinţa chiar mă gândeam că ar fi bine să-l angajaţi, ajunge să umble la ceas fără afurisita de scară care se zgâlţâie din încheieturi şi am căzut de atâtea ori de pe ea. Când a ajuns în faţa mea m-a plesnit scurt de câteva ori. Şi de aici, cu respect vă raportez că nu mai pot să raportez nemaiştiind desfăşurările din jur. M-am trezit la spital că mă dusese frânarul Flocea, care având serviciul de zi şi fiind de ieri beat adormise în vagonul de avarie, şi apoi a fost martor la cele întâmplate. Mă impresionez că a dormit pe ciocanul de manevre că i-a rămas semn în barbă şi doctorul chiar ne-a întrebat care pe care l-a adus dar şi-a dat seama în cele din urmă că eu aveam o liziune deasupra sprâncenei de unde se şiroia sânge. A trebuit apoi să-i dau partea dumneavoastră de atenţie din personalul de Frecăţei pe care m-aţi pus naş şi tare mult m-aţi ajutat cu asta, aşa o inimă de bou mare ce aveţi de v-ar ţine Dumnezeu sănătos, unde să mai găsim noi ceferiştii locali aşa o speţă de şef, ca o mamă ca un tată pentru toţi sărmanii!

Din concediul medical cu care m-a tratat de trei zile vă scriu acum, să vedeţi ce s-a întâmplat. Cred că v-aţi dat seama că sunt fără umbră de vină sau ruşine asupra mea şi a cefereului la toate cele ce s-au petrecut.

Vă salut cu respectul care se vede clar şi din raport, să trăiţi!