Tu mă aştepţi înspre Soare Răsare. Ameţitor foşnet de paseri, lacome cântând în cărare. Limpezeşte-mi privirea cu roua grea a frunzelor Tale. Sunt mugur şi fruct toamnelor risipite în aer. Primeşte-mă Pasăre, ocean de-mpietrire trecut... Piatră, cu ploi furişate în lut... Frânge cu dragostea cercul acesta de foc. Arzătoare aşteptarea.
Joc în spirală învăţat în hinta atârnată de Mărul Domnesc... Aureole de mici vietăţi care ne îndrăgesc, agrişele coapte ce de viaţă mustesc, bătrânii dragi ce stau lângă vatră şi blând povestesc. Cu mâinile-n poală şi năframa legată pe frunte Bunica grăieşte de munte. Iar Psalmii iubirii, cu glas tare şi răguşit, Doar Bunicul i-a mai citit. Mirosul pâinii calde, un cald sentiment. Iubire ce vine dinlăuntruri, cum lumea dinlăuntrul Fiinţei. Şi Lumina ne locuieşte în egală măsură.
Vibraţie sonoră, frontieră memoriei şi lunecare de leagăn, dizolvând sufletul solar dilatării... Umbre smulse din propria-mi frică. Îmi retrag apele pentru refluxul fiarelor. Ispite de-ntinderi marine leagănă clar-obscurul final. Şi-i tăcerea, în Lumină, vieţii fără de vină.
Comentarii