de ce nu exista nici o ușă în acel perete

de ce nu exista nici o ușă în acel perete

Lumea în care trăim. O iau așa cum este, dar nu pot întoarce privirea și nu pot să mă prefac că răul nu există. Sigur că există și o parte frumoasă a lumii, acea parte care ne mai ține pe linia de plutire. Lăsând arta la o parte, iată că și un lucru simplu, mărunt, poate da speranță că nu suntem pierduți definitiv. Privesc pe fereastră și văd pe cineva care-și plimbă pisica, imagine care contrazice afirmațiile unora că pisicile nu se pot adapta și acestor condiții. Uneori, tabloul se completează, domnul în cauză are și un bebeluș în brațe. În același timp, FB îmi bagă sub priviri un text în care cineva (o femeie?) se laudă c-a ucis o pisică neagră. Doar pentru că era neagră. A intrat în casa vecinilor, în lipsa lor, și le-a ucis animalul. Unii ucid animale, alții semeni de ai lor, alții ucid simboluri. Doar pentru că nu le plac și pentru că ei au certitudini. Da, sunt siguri pe ei și pe convingerile lor. Siguri pe dreptul lor de-a ucide, de-a manipula, de-a demola...Pentru ei răul e întotdeauna în celălalt. Întotdeauna.

Zice-se că un psiholog (Stanley Milgram) a făcut un experiment. A pus un grup de oameni ”normali”, ”cu principii” să administreze pedepse unui altui grup pentru încălcarea unor norme. Primii subiecți, fără să stea prea mult pe gânduri și fără să ceară explicații s-au pus serios pe treabă. Pe scurt: s-au apucat să-i cotonogească pe ceilalți încât i-au uimit și pe bieții cercetători. Nu numai că nu aveau îndoieli, dar aveau certitudinea că au dreptul moral s-o facă, drept oferit de convingerile lor, de valorile lor și de poziția lor. Valori avem cu toții, dar a rămâne blocat într-o dimensiune, a crede că ni se cuvine totul, că merităm să obținem ceea ce dorim chiar și prin violență, dă de gândit. Se uită că cel care crede că le știe pe toate nu știe, de fapt, nimic. Că presupunând că doar valorile noastre sunt complete și perfecte, excludem orice cale de dialog și se întâmplă ceea ce vedem azi că bântuie omenirea mai rău decât virusul ucigaș. Se uită că excesul de certitudini are același rezultat cu excesul de îndoieli...

Ar fi bine să rămânem deschiși și dornici de-a învăța noi lucruri, să rămânem umili în judecată și să-i acceptăm pe ceilalți așa diferiți cum sunt.