RESPIRAŢIE CONŞTIENTĂ
Submitted by Vasile Durloi on 12/05/2011 - 06:01.
Privesc cum negrul transparent
al existenţei minerale
îmi imită singurătatea
şi nu mă irit.
Separ din vedere apele tulburi
de lacrima lebedei fără pereche
şi infinitul de norocul fără valoare
şi încă mă simt, după nume,
cu of, cu dorinţă, cu tot.
Nu, nu există undă să mă atingă.
Ninge cioplindu-mi-se măreţ
un dor fără scop în destin …
Distanţa, umbrită-n privire,
ascunde venirea celui nestrigat
fără a cărui chemare,
mângâind gânduri perfecte,
ne lipsim nouă înşine
nu unul altuia.
Comentarii