….nu greşesc pentru o bucată de hîrtie,

Nici penru un cuvânt nobil

Obturat de minţi zdruncinate.....

Nu judec pe muchie de cuţit

Ci dau o valoare pentru că-mi permit

Să distrug un concept rău famat,

Învechit care oricum nu schimbă mersul lumii...

Şi văd, văd bine,

Nu port ochelari să caut fericirea în afara eului meu....

Pentru că din fiecare deget îmi creşte câte o mâna

În care ţin un drum şi....o cutie de vioară....

Trecutul nu şi-a lăsat amprenta pe fructul iubirii mele

De acum douăzeci de ani

Pot să vindec şi ce a fost şi târziul

Până ce Dumnezeu mă va exila şi-mi va rupe orele

Înlocuind lumea.....cu alte umbre neastâmpărate....