Ai nostri ca brazii…

Ai nostri ca brazii…

 

 

 

 

În celebrul roman al lui Aldous Huxley, ”Minunata lume nouă”, autorul prevesteşte o nouă eră în evoluţia bipedului; În această eră înmulţirea este posibilă prin divizarea unor embrioni, obţinându-se până la 10000 de indivizi dintr-un singur embrion asupra căruia se poate interveni provocând mutaţii genetice.

Se pare că „era Ford” (așa se numește epoca marilor realizări)  a început deja şi unul dintre umanii care au fost folosiţi ca model de multiplicare este deja un celebru om politic. Bună parte din clonele lui s-au multiplicat în mediul virtual şi-au început să facă ceea ce ştiu mai bine: „să combată” în stilul părintelui spiritual.

Minunații  noștri culturnici au un mare năduf: nu ştiu cum să mai scape de „loazele” care s-au cocoţat în fruntea bucatelor şi-i ţin pe ei în tindă ca pe  Grivei, în aşteptarea unui oscior împănat cu celebritate. Care sunt nulităţile ce le stau ”tinerelor speranţe” în cale? Păi de-alde Liiceanu, de-alde Pleşu, de-alde Patapievici, de-alde Cărtărescu şi tot neamul lor de parveniţi. Noroc că se duse conu Alecu Paleologu că altfel, musai, îngroşa şi el rândurile „trântorilor” ce s-au dedulcit la gustul puterii şi nu se lasă mutaţi nici cu buldozerul. Aşa, dragele noastre clone au decis să termine o dată cu „non-valorile” din cultura română: să le mai vină şi lor rândul!

Atacurile lor, demne de genitorul din care au fost clonaţi, mi-au amintit de celebra lecţie de retorică ţinută de marele om politic atunci când a auzit că adversarul său vrea să-i înlocuiască corcoduşii copilăriei sale - acei copaci despre care cu nostalgie spune: „Corcoduşii! De când mă ştiu eu copil mă urcam în pom şi mâncam corcoduşi`”- cu nişte nenorociţi de rododendroni.

Celebru pentru bogăţia vocabularului şi pentru aplombul vorbelor cu iz de sentinţe din învăţăturile vechilor înţelepţi ai neamului, dumnealui nu s-a dezminţit nici de astă dată. Gândind că aşa nume sofisticat nu poate să poarte decât niscai cuie ce se bat să fixeze bordurile, hoţului de adversar, „I-a venit să-şi facă cruce” şi-a pornit la atac împotriva rododendronilor ce-ar fi putut să-i mănânce corcoduşii copilăriei.

Probabil că tot străduindu-se să-şi amintească ce sunt aceia rododendroni, bietul de el s-a dat bătut. Şi, pentru ca nu cumva vreun pârlit de jurnalist să–i mai ceară definiţia din dicţionar, a spus pe un ton înţelegător: „Problema cu rododendronii am înţeles-o! Sunt necesari! A înţeles-o toti bucureştenii! Acum, în momentul de faţă, dacă aţi văzut, deja a început să monteze rododendronii. Dar bordurile, 20 de milioane de euro, pe mine nu m-a convins!”,Stimaţi colegi”`, a mai spus el în continuare audienţei, „vă rog să verificaţi la paşapoarte: patru luni şi jumătate a fost plecat (adeversarul cu rododendronii). Cum mama dracului mai montează ei rododendronii? Asta e problema mea. Că bordurile le montează ăia necalificaţi şi le bat cu băţul şi peste şase luni le vom schimba din nou, nici o problemă.” Într-un final, remarcând ritos că „noi avem un deficit de 10.000 de copii” a continuat atacul contra celuilalt: „prost... ‚manager” şi „nesimiţit” şi „se mai ocupă şi de rododendroni”. „Eu, nu am nimica, el poate profesional este un om foarte pregătit, dar este un prost, dom`le! Este un prost manager, este un prost administrator! Ne-a povestit în campanie nişte strategii de inginerie financiară, nu ştiu câţi am înţeles!”

 

Dreptate au şi clonele vajnicului politician român atunci când se indignează: cum să mai monteze ăştia, alde Liiceanu, rododendronii, câtă vreme sunt corupţi, vânduţi puterii, analfabeţi, hoţi, poltroni şi tot ce poate fi mai rău pe lumea asta? Ce alte rele-au mai făcut? Cine se bizuie, poate să-i şi citească şi garantat nu are ce pierde. Dimpotrivă.

Cât despre realizările clonelor vangheliene, sunt acum în plină expansiune, au doctorate, CV-uri grele, statut de mari scribălăi.