Decor: O uşă din lemn vopsită verde, cu uşori de aceeaşi culoare, pusă perpendicular pe rampă, în mijlocul scenei. Jumătatea stângă a scenei e mai slab luminată. În ea este un taburet de lemn cu pernă, fără spătar )scaun "grecesc"). Pe perete se vede, neclar, o frescă.
Decor: o cortină neagră pe care e prinsă o lună (la pătrar). Lumina este argintie şi nu prea puternică - nu se pune spot pe actor, care rămâne tot timpul în semi-întuneric. Scena este goală.
Decor: un grilaj - simulând un gard. Deasupra lui, o lună în pătrar atârnă de un fir invizibil. Lumina cade pe lună (spot) şi scena învăluită într-o lumină nu foarte puternică, argintie.
Din stânga intră Povestitorul (Jurubiţă), îmbrăcat simplu, ca un muncitor: blugi, cămaşă cadrilată cu mânecile suflecate, bocanci. De gât are atârnat un "metru" de croitorie. Se opreşte lângă gard şi priveşte prin el, apoi se întoarce spre public.
La ridicarea cortinei se vede un fotoliu de teatru. Pe el stă lăbărţat Povestitorul (Christophor Sly), privind spre dreapta de unde se aud (înregistrate) voci nelămurite declamând o piesă de teatru, întrerupte când şi când de râsete şi aplauze. Aceasta va continua până în final.
Yago: Hm, la naiba, nu mai e mult până să se lumineze. Dimineaţa execuţiei... Nu dau două parale pe viaţa asta şi nu mi-e teamă de ce-o fi "dincolo" - şi totuşi, nu pot dormi. De aceea am cerut un opaiţ ca ultimă dorinţă... hehe, doar am dreptul la ea. Unii cer mâncare - şi se scurge din ei când li se moaie foalele, hihihi (râde - un râs trist lipsit de veselie ). Sau un popă, să le dezlege păcatele. De parcă ar putea cineva să ne dezlege toate cele făcute într-o viaţă de ticăloşi! Poate doar Iisus, dacă există...
O scenă goală, fără decoruri. O scară dublă de zugrav, desfăcută cu faţa la 3/4 spre rampă. Din lateral intră Povestitorul şi se apropie de scară, oprindu-se alături de ea. Este îmbrăcat în tee şi pantaloni scurţi, puţin deasupra genunchilor. Culoarea nu contează. În picioarele goale poartă sandale strânse pe picior. În mâna dreaptă ţine o tamburină.
Povestitorul se uită încurcat spre public, aşteptând să se facă linişte. Eventual, încearcă să o impună făcând semn cu tamburina.
Comentarii