SPRE ALT INFINIT
Submitted by Vasile Durloi on 06/22/2011 - 10:07.
Ploua extraterestru mâine;
ploua cu nori, cu cer, cu tot,
iar curcubeul îl vedeam întreg
în jurul unui gând transfug …
se-amalgamau temperamente
şi mii de stele-n stele explodau,
exuberanţă de bizar, credinţe
sub unghiuri prea moderne se năşteau
manipulate indiscret de extraverţi.
Înălţam cu mine universul
şi altui infinit mă relevam,
prea stenic însă, prin cuvinte
mai respiram, – nu contemplam –
şi aspirând emoţii convulsive
mă îndreptam spre-o fericire statică
când, dinadins, mă-atinse caldă ploaia
căzândă invers, totuşi, spre pământ,
din ochiul viu, extrospectiv şi sfânt.
Comentarii