Vinovaţi de lumină, îngerii
Submitted by Gabriel Iordan-... on 02/19/2014 - 12:03.
Speram că spinii viselor albastre
nu vor sta pe fruntea îngerului meu,
din străveziul trup se prelingea-un astru –
într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu.
Să rămâi singur ce aspră osandă,
iar umbra celor trăite scursă demult
în vidul de-albastru, ca luna rotundă
pentru spaima zilei de mâine tumult.
Cădeau în gol bucăţi de paradis
într-un un cutremur de curcubee sfinte,
ca o pupilă, sufletul deschis
aduna culori din prund de cuvinte.
Comentarii