Voltaire

Voltaire

 

 

Pe 21 noiembrie 1694 se năștea la Paris, într-un mediu mic-burghez,  Francois  - Marie Arouet.  În secolul ce va urma, va fi purtătorul de stindard al  luptei burgheziei franceze împotriva privilegiilor regalității și ale aristocrației.  Tatăl său, notar de profesie, plănuia să-și îndrepte fiul către magistratură, dar, cum acesta gustase din plăcerile vieții, orice încercare de a-l aduce pe drumul dorit a fost un eșec. Nonconformist, rebel, recalcitrant va ajunge de multe ori în conflict cu autoritățile. Dar, ”domnul de Voltaire” așa cum începuse să-și spună va deveni cu timpul un important militant iluminist care-și va câștiga existența din pana sa. Și nu doar își câștigă traiul de azi pe mâine ci se va îmbogăți chiar dacă va fi de câteva ori întemnițat la Bastilia sau va fi exilat în Anglia. Întors din exil se stabilește la castelul din Cirey, în Lorena, și între 1734-1749, scrie cele mai importante opere ale lui. Se stabilește, apoi, o vreme, la Berlin și la Potsdam pentru a fi în apropierea lui Frederic al II-lea supranumit ”filozoful”. Intră în conflict cu regele și pleacă în Elveția unde se instalează la castelul din Ferney, în Munții Jura la granița dintre Franța și Elveția. Va petrece acolo ultimii 18 ani ai vieții sale scriind și publicând alte opere care îl pun în conflict cu regalitatea și cu biserica. Se stinge din viață la începutul lui mai 1778, în apogeul gloriei, fără să fi renegat nimic din ceea ce gândise, scrisese, și promovase în timpul vieții. A refuzat să semneze și o declarație de adeziune la dogmele catolice și a fost îngropat în afara unui cimitir într-un sat  din valea Marnei. Peste 13 ani aveau să i se scoată osemintele și să i se aducă într-un cortegiu triumfal spre a fi depuse în Panteonul din Paris.

Un scurt fragment din ”Micromegas” (un mic roman SF, din punctul meu de vedere) cuceritor prin  prin umanismul  promovat:

”Pe Micromegas îl cuprinse mila față de mărunta rasă omenească în care descoperea niște contraste atât de uimitoare. El îi întrebă pe filozofi:

-Dacă sunteți dintre aceia puțini care sunt înțelepți și dacă, după cum se vede, nu omorâți pe nimeni pentru bani, atunci, spuneți-mi, vă rog, cu ce vă îndeletniciți?

Filozoful răspunse:

-Disecăm muște, măsurăm linii, adunăm numere; ne înțelegem bine cu privire la două sau trei puncte pe care le pricepem și ne ciorovăim cu privire la alte două sau trei mii pe care nu le pricepem. Lui Micromegas și saturnianului le veni imediat gust să-i întrebe pe acești atomi cugetători cu privire la ce lucruri anume se înțelegeau între dânșii.

-Cât socotiți dumneavoastră, întrebă Micromegas, de la Sirius până la steaua cea mare a Gemenilor? Toți răspunseră deodată:

-Treizeci și două de grade și jumătate.

-Cât socotiți de aici până la lună?

-De șaizeci de ori raza pământului, socoteală rotundă.

-Cât cântărește aerul dumneavoastră?

Credea că cu asta i-a înfundat, dar toți îi răspunseră că aerul cântărește cam de nouă sute de ori mai puțin decât un volum egal de apă ușoară și de nouăsprezece mii de ori mai puțin decât aurul din monede. Piticul din Saturn, mirat de răspunsurile lor, fu cât pe ce să ia drept vrăjitori pe acești inși despre care, cu un sfert de ceas mai înainte, spusese că nu pot avea suflet.

Micromegas le mai puse o întrebare:

-Dacă știți așa de bine ce este în afara voastră, atunci fără îndoială că știți și mai bine ce este înăuntrul vostru. Spuneți-mi ce este sufletul vostru și cum vă formați ideile voastre

Filozofii vorbiră toți deodată ca și mai înainte. Cel mai bătrân cita pe Aristotel, altul rostea numele lui Descartes, altul al lui Leibniz, altul pe al lui Locke...”

(Voltaire, Candid sau Optimistul)

 

”Omul, nefericitul de el, a înălțat în jurul prăpăditei sale existențe o fortăreață înaltă, de necucerit, pretinde el, e locul în care se refugiază și se străduie să aducă un pic de ordine și securitate. Un dram de fericire. Totul aici trebuie să urmeze căile bătătorite, sacrosancta rutină, să se supună unor legi simple și sigure. În această împrejmuire întărită contra incursiunilor violente ale misterului se târăsc, atotputernice, micile certitudini cu mii de labe. Nu există decât un singur dușman colosal, temut și urât de moarte: Marea Certitudine.”