Ploua ...ploua cu lacrimi de ingeri
pe petale-nrosite de zambetul frumusetii
ploua, ploua cu teama de-a nu mai gasi
o cafenea unde sa-ti incalzesti iubirea
ploua, ploua cu romantismul sufletelor
ce cautau un compartiment singuratic al vietii
unde sa-si sarute, unul altuia, timpul
Sosise amiaza! Troleibuzul care ne scutura
de emotii
isi oprise suflul agonic, electricitatea toata
bazaind in tacere, sarmi ghimpate ce defilau
prin sufletele calatorilor, obositi. La un semn
coboram cu totii palizi pe trotuar,
grabitii rebeli ai clipei
si tusind gutural
ne deschideam umbrelele indiferente, ploii.
Atunci am vazut manusi albe, dantelate
rujuri sidefii, intepenite furouri
zambete mai verzi, mai uscate
toate acestea fiind imbratisarea calda a strazii
pe care inflorea temator lujerul odiseelor
unei singure zile.
Undeva la o mie de zari, o stea tocmai cazuse
iar la radio rasuna
un buletin de stiri plafonat de norii
grijlor calatoare,
iar undeva tot mai adanc, sau tot mai aproape
in noapte
inceta sa mai existe pacatul.