Mihaela Amalanci - Poezii

Mihaela Amalanci - Poezii


Sincron

Primăvara-şi alergă vestitorii
Peste locuri moarte, cu oameni anoşti,
Aniversare-mi bate grăbită-n fereastră
Peştii mor pe capete în ape otrăvite.


Neşansă

Aş fi vrut iubitul meu de ieri
Să-mi ascund visele în palmele tale
Să-ţi mângâi orgoliul cu ele.
Aş fi vrut în zorii iubirii precare
Să-mi lepăd durerea în sufletul tău
S-o calci în picioare cu botinele tale scumpe.
Aş fi vrut lângă tine să mă-nalţi din priviri.
Altfel aş fi arătat din poll-position.


Prima întâlnire

În pragul întâlnirii aşteptate
Voi mătura sub tălpi tocita stradă,
Şi-n buzunarul gândului ascunsă,
Voi mai păstra mirarea mea suavă.


Reflecţie

Mă privesc in oglinda cioburilor
În care mi s-au imprăştiat iluziile
N-am să reuşesc nicicând să le adun
Şi să prind iarăşi viaţă!


Pentru tine

Nici o strofă nu este de ajuns
pentru a înţelege că tu în mine exişti
nici un cuvânt nu este pretabil, de ajuns,
tu rătăceşti prin labirinte străine
eu sunt staţia ta finală.


Destin

Biciuită de dispreţ
Mă-nghite sufletul nopţii
Lumina din fereastră
Se stinge cu flamă.


Stare de conservare

Eu eram copilă
Tu erai bărbat
Eu eram perioada timpurie
Tu erai patina nobilă.

Cenaclu Literar: