În numărul trecut îmi încheiam articolul cu un semnal de alarmă, cu o constatare stupefiantă, cu un strigăt de ajutor pentru copiii şi populaţia din Africa, care mor zilnic, în număr semnificativ, din lipsă de apă, de mâncare, de medicaţie corespunzătoare, de prea multă indiferenţă şi ignoranţă din partea noastră, a celor ce stăm la adăpostul comod al unor societăţi civilizate, dezvoltate, care ne feresc de o mare parte din aceste neajunsuri.

A trecut aproape o lună, dar subiectul m-a frământat, m-a urmărit continuu, ca o umbră nemiloasă, mistuitoare, distrugătoare. Apa este viaţă. Toate organismele vii au o mare cantitate de apă ca element constituent al structurii lor fizice: noi, oamenii, avem în organism aproximaitiv 60% apă, peştii aproximativ 80%, plantele între 80% şi 90%. Apa este necesară în toate reacţiile chimice ce au loc în celule şi este de asemenea mediul prin care se tranmite informaţia între acestea, în cadrul organismului.

Am făcut câteva cercetări pe internet, prin diferite reviste şi publicaţii şi am descoperit nişte rezultate zguduitoare despre subiectul în cauză. Iată-le:

• 1,2 bilioane de oameni pe planetă nu au acces la apă potabilă; acest număr reprezintă aproximativ 1/6 din populaţia totală a globului;
• la fiecare 15 secunde un copil moare din cauza bolilor cauzate de lipsa de apă. Acest raport totalizează un număr de aproximativ 6000 de decese pe zi, similar cu cel al prăbuşirii a 20 de avioane de pasageri;
• din 1950 şi până în prezent populaţia globului s-a dublat, dar consumul de apă s-a multiplicat de şase ori;
• simplul act al spălării pe mâini cu apă şi săpun poate reduce pericolul bolilor diaretice cu peste 40% şi implicit al deceselor survenite de pe urma acestor boli;
• femeile din Africa şi Asia cară aproximativ 20 kg de apă pe cap, aproape aceeaşi greutate pe care o mânuieşte personalul unui aeroport la încărcarea/descărcarea bagajelor avioanelor de pasageri.

Câtă apă folosiţi zilnic? Probabil nici nu v-aţi întrebat vreodată. Nu suntem curioşi pentru că avem apă la discreţie. Îmi amintesc că doar în vara lui 2004, Primăria din Vancouver a impus limitări drastice la consumul de apă, în ceea ce priveşte udatul grădinilor, a peluzelor, a ierbii din faţa blocurilor, etc.

Deci noi aici, în Canada, nu am mai avut luxul de a ne uda iarba, lăsând frumuseţe de gazon să ardă sub soare, să devină brun roşcat, stricând cu totul tonul, nuanţele şi frumuseţea medului în care trăim şi de care suntem atât de mândrii, iar copiii din Africa nu au nici măcar suficientă apă să bea, să se spele pe mâini, să gătească. Ironie a soartei? Nepăsare crasă?

O să vă spun cum stăm şi cu consumul de apă:

• în ţările dezvoltate, o persoană consumă în medie 10 litri de apă pe zi pentru băut, spălat şi gătit. Aceeaşi cantitate de apă este utilizată în medie in Marea Britanie când se trage apa la toaletă.
• cantitatea medie de apă necesară obţinerii unei recolte de un kilogram de cartofi este de 1.000 de litri; un kilogram de grâu 1.450 litri, iar un kilogram de orez 3.450 litri.
• agricultura este cel mai mare consummator de apă – aproximativ 80% din consumul total al planetei;
• anual în Africa se munceşte aproximativ 40 de bilioane de ore doar ca să se care apă.

Deci nu stăm deloc bine. Perspectiva este destul de sumbră. Aceste surse de apă potabilă se vor diminua din ce în ce mai mult, până când apa va deveni o problemă stringentă a umanităţii. Ce este important este faptul că şi noi suntem părtaşi la această risipă. De câte ori nu lăsam apa să curgă în neştire la baie sau la bucătărie, în timp ce noi suntem ocupaţi cu alte activităţi mai mult sau mai puţin importante? Ca să nu mai vorbesc de spălatul maşinilor proprii, ori de udatul ierbii, cum am menţionat mai sus.

Asta îmi aminteşte şi de o glumă tristă, ironică, sunând cam aşa. Un om mergea printr-o zonă secetoasă de câteva zile, căutând cu disperare o sursa de apă. Când aproape ajunsese la capătul puterilor, zăreşte o fîntână pe marginea drumului. Cu un ultim efort se repede alergând spre miraculoasa fântână, strigând disperat: “Apă! Apă! Apă!” Din fântână apare capul unui alt bărbat, întrebând disperat: “Unde? Unde? Unde?”

Din păcate nu este doar o glumă, întrucât sursele de apă potabilă sunt limitate, precum urmează:

• 70% din suprafaţa planetei este acoperită de apă. 97% din această cantitate de apă se găseşte în oceane şi nu poate fi utilizată pentru băut sau irigaţii datorită salinităţii ridicate.  
• doar 0,008% din totalul cantităţii de apă existentă pe planetă este disponibilă şi bună pentru consum public, şi ea există în lacuri, râuri şi pânzele de apă freatică subterane. Diferenţa este îngheţată în subsol sau în gheţarii din zonele polare.
• peste 80 de ţări, însumând 40 % din populaţia globului, sunt în pericol sau au
  probleme cu apa de consum;
• guvernele Organizaţiei Natiunilor Unite şi-au propus ca obiectiv al mileniului
  să înjumătăţească numărul populaţiei care nu are acces la apă potabilă. Costul necesar atingerii acestui obiectiv este de 16 bilioane de dolari americani pe an, ceea ce reprezintă mai puţin decât suma cheltuită anual de populaţia din America de Nord şi Europa pe mâncarea pentru câini şi pisici.
• numărul populaţiei care trăieşte în statele ce au probleme cu apa se
  preconizează că va creşte de la 470 de milioane în prezent, la trei bilioane în 2025. Calculul este făcut la o raţie de 1700 mc de apă pe persoană pe an, minimul strict necesar fiind 1000 mc pe persoană.

Ce se va întâmpla când unul din statele dezvoltate va începe să aibă probleme cu apa? Exact ce se întâmplă acum cand au probleme cu rezervele de petrol. Vor merge şi vor lua apă benevol sau cu forţa armată de la cei care încă vor mai avea. Bineânţeles motivând existenţa armelor de nimicire în masă, sau a unui regim de guvernare tiranic, sau a apartenenţei la o confesiune religioasă necorespunzătoare…

În Orientul Mijlociu apa este o problemă şi un factor de tensiune constant între state, pe lângă multe alte probleme ce există din belşug în regiune. Apa a constituit un element continuu de negociere între Israel si Siria. În ultimii ani, Iraq, Siria şi Turcia au schimbat ameninţări verbale referitoare la folosirea râurilor pe care le împart împreună.  Fostul Preşedinte al Egiptului – Anwar Sadat – a declarat după semnarea tratatului de pace cu Israelul în 1979, că naţiunea sa nu va mai declanşa niciodată un război cu aceştia, doar dacă nu vor fi nevoiţi să-şi protejeze resursele de apă potabilă. Acelaşi comentariu a fost făcut şi de fostul Regele Hussein al Iordanului, care a menţionat că apa poate constitui singurul motiv ce ar putea declanşa un război între Iordan şi Israel.

Ce este de făcut? Ce soluţii sunt? La nivel global, unde aşa cum am menţionat, agricultura este cel mai important utilziator de apă, se urmăreşte introducerea unor sisteme de irigaţii precise ce stopesc doar  plantele, nu şi spaţile necultivate dintre ele. Deasemenea se urmăreşte plantarea unor specii de grâu, orez şi porumb care nu necesită o atât de mare cantitate de apă pentru a se dezvolta, precum şi aplicarea procedeelor de desalinizare a apei existente.

La nivel individual, şi noi putem participa la aceasta batălie a salvării apei potabile a planetei, având grija de consumul propriu de apă, limitându-l la minimul necesar şi nerisipind nejustificat.

Deasemenea este bine de ştiut:

• un robinet care picură în continuu poate produce peirderi de până la 90 de litri pe săptămână.
• spălatul pe dinţi cu apa curgând încontinuu duce la perideri de până la 9 litri pe minut.
• lasaţi iarba să crească puţin mai mult. Va rămâne verde pentru mai mult timp şi va necesita mai puţină apă.
• un duş de cinci minute va utiliza doar 1/3 din apa necesară pentru o baie obişnuită, economisind până la 400 de litri pe săptămână.
• chiar şi pe o vreme foarte caldă, iarba are nevoie doar de o singură udare pe săptămână. Prea multă apă poate duce la slăbirea rădăcinilor firelor de iarbă, care vor ieşi astfel la suprafaţă.
• sistemul de stopire automată utilizează foarte multă apă în mod inutil. Aveţi nevoie doar de o udare corespunzătoare, nu de o inundare a gazonului. Un astfel de sistem automat poate folosi într-o oră aceeaşi cantitate de apă pe care o familie de patru persoane o consumă într-o zi. Folosiţi mai bine un furtun cu pistol de stropit manual, controlând astfel cantitatea de apa folosită.
• Noile maşini de spălat rufe şi vase sunt astfel constuite încât  să consume mai puţină apa. Cele de clasa “A” sunte cele mai economice.
• Udaţi-vă grădina în perioada cea mai rece a zilei. Procedând astfel reduceţi substanţial evaporarea apei.

Probabil sunt încă multe de discutat despre consumul şi economisirea apei. Despre ceea ce avem de făcut şi ce facem cu adevărat. Despre cum va arăta planeta Pământ peste 50 sau 100 de ani. “Ce mă mai interesează?” vor spune unii dintre noi, folosind zicala “După noi potopul“?

Da. Nu prea ne interesează. V-aţi întrebat vreodată cîta mâncare folosţi şi câtă aruncaţi la gunoi, pentru că este prea veche, sau nu mai aveţi chef să o mâncaţi, sau e prea sărată, prea dulce, etc.? Câtă pâine, zarzavat, fructe? Încercaţi cândva să urmăriţi acest aspect. O să rămâneţi surprinşi. Suntem o naţiune de risipitori, de consumatori habotnici, nechibzuiţi fără o reală grijă a zilei de mâine.

Şi ca să vă dau o temă de gândire şi meditaţie profundă, vă prezint o fotografie făcută de Kevin Carter în Sudan în 1993, fotografie care a şocat umanitatea şi a primit Premiul Pulitzer în 1994. Imaginea surprinde o fetiţă sudaneză care s-a prăbuşit la pămînt, lipsită de energie în drumul ei spre o tabără a Naţiunilor Unite aflată la numai un kilometru distanţă, unde putea primi ceva de mîncare.  În fundal puteţi observa un vultur, care aşteaptă răbdător ca fetiţa să moară, pentru a o mînca. Fotograful nu ştie ce s-a întâmplat cu fetiţa pînă la urmă, întrucât a plecat imediat ce a făcut fotografia, şocat şi el de tragedia situaţiei. La trei luni după eveniment s-a sinucis datorită depresiilor profunde…

Sebastian STOICA