Hai la lupta cea mare

Hai la lupta cea mare

Domnul ministru coboară din Merce-desul negru, comandă specială, şi şoferul stă încremenit cu mâna pe uşa pe care tocmai i-a deschis-o, privindu-l cu coada ochiului. "Este cam nervos, se vede" oare ce le-o fi spus dom' prim' ministru?!", dar această întrebare pur şi simplu i se şterge din minte după ce dom' ministru' dispare pe uşa impunătoare a ministerului iar el se aşează confortabil în spatele volanului, deschizând ziarul ce miroase a cerneală proaspătă şi a hârtie igienică.

Quote:
"Ruşine mi-ar fi dacă aş fura şi m-ar prinde..." (Dumitru "Mitică" Dragomir, deputat P.R.M.)

Domnul ministru coboară din Merce-desul negru, comandă specială, şi şoferul stă încremenit cu mâna pe uşa pe care tocmai i-a deschis-o, privindu-l cu coada ochiului. "Este cam nervos, se vede" oare ce le-o fi spus dom' prim' ministru?!", dar această întrebare pur şi simplu i se şterge din minte după ce dom' ministru' dispare pe uşa impunătoare a ministerului iar el se aşează confortabil în spatele volanului, deschizând ziarul ce miroase a cerneală proaspătă şi a hârtie igienică. - Bună dimineaţa domnule ministru! şi secretara îi zâmbeşte cu ochi umezi şi laguroşi, ţuguindu-şi buzele în efortul de a semăna cu Mariellena când îl întâmpină pe iubitul ei Ricardo, vedeta din noua telenovelă de pe Acasă. - Bună... mormăie ministrul cu un aer preocupat. Trimite-l la mine pe Joiţescu! .. Şi adu-mi cafeaua cu o aspirină alături! "Nu e bine" gândeşte secretara, şi degeţelul zglobiu formează pe taste numărul şefului de cabinet.

*

- Băi Joiţescule! şi vorba răstită a ministrului este accentuată de poziţia bădărănească, răscrăcărat în fotoliul de piele, cu burta aburcată şi cravata luând o formă caraghioasă, de şarpe pe cale să regurgiteze sub guşa răsfrântă unsuros. Joiţescu stă umil, cu fundul pe dunga scaunului şi poziţia inconfortabilă nu îl deranjează pentru că nu mai simte nimic. Ştie că dom' ministru e nervos şi mâna îi transpiră pe pixul pregătit să ia notiţe în carneţelul elegant cu coperţi din piele şi colţuri aurite. - Tocmai ce-am venit de la şedinţa de Guvern şi e groasă! A început lupta împotriva corupţiei şi birocraţiei; primul ministru a şi emis o Hotărâre de Guvern pe această temă iar eu vreau să fiu primul dintre miniştri care o aplică hotărât şi fără rezerve! Cu un ton avântat începe să dicteze: către toţi prefecţii, să facă bine să trimită informări săptămânale cum e treaba cu corupţia în judeţele lor şi ce măsuri adoptă pentru a stârpi birocraţia. Că ce mama lor îi ţin în funcţie dacă nu sunt în stare să facă nimic!? Celularul sună şi acordurile Micii Se-renade a lui Mozart aduc iluzia păcii în birou, temperând tonul iritat al domnului ministru. - Aaa! Salutare dom'le! Cum?! şi îi face semn lui Joiţescu să iasă din birou, fluturând o mână uriaşă şi păroasă care se potriveşte atât de bine figurii neandhertaliene cu fruntea mică şi ridată deasupra sprâncenelor negre şi stufoase, împreunate deasupra nasului viguros. Joiţescu iese păşind cu grijă pe covorul persan în care aproape se împiedică şi ministrul îşi continuă conversaţia. - Da, acum pot să vorbesc... Da măi, ştiu, vrei contractul pentru noua reţea computerizată?! Ce licitaţie?! Hehehe, râde cu capul pe spate, şi completează, lasă tu licitaţia în seama mea, ne înţelegem noi pe urmă că doar eşti ca şi fratele meu! Unde mai pui că suntem şi colegi de partid!... Bun! Te pup şi te aştept pe la mine.. Închide telefonul şi înjură molcom şi apăsat.

*

Domnul Prefect soarbe din cafea şi se uită pătrat la hârtia care tocmai a venit de la minister, făcând eforturi vizibile de concentrare. Citeste rândurile frumos ordonate şi limba aridă de lemn a ordinului, proaspăt născut în acea dimineaţă, îi joacă în faţa ochilor împiedicându-l să îşi ordoneze ideile. Singurul lucru pe care îl pricepe este că lupta împotriva corupţiei şi a birocraţiei a început.

Domnule Prefect, Conform M.A.P. nr. 2547/23.11.2002, în vederea centralizării, monitorizării şi analizării aspectelor specifice, vă rugăm să transmiteţi, începînd cu data imediată, la Serviciul Anticorupţie creat special de Minister, săptămînal în fiecare zi de marţi, o informare privind: 1. modul în care acţionaţi în sectoarele vulnerabile şi împortiva factorilor de risc identificaţi în domeniile de activitate, măsuri adoptate - controale întreprinse şi modul de valorificare a constatărilor, etc; 2. măsuri de implementare a codurilor deontologice pentru categorii de personal, precum şi a altor reglementări interne (ordine, dispoziţii, instrucţiuni, etc) cu precizări privind: a. modalităţi de realizare a instruc-ţiunilor; b. numărul persoanelor instruite; 3. propuneri concrete privind identi-ficarea/remedierea lacunelor şi neclarităţilor din actele normative ce reglementează sfera dvs. de activitate, care ar putea favoriza comiterea unor fapte de corupţie; 4. stadiul măsurilor concrete adoptate pentru reforma managementului şi cea instituţională, enumerarea criteriilor de selectare, evaluare periodică şi promovarea salariaţilor; 5. acţiuni concrete de cooperare cu alte instituţii, ONG-uri şi societatea civilă în aceste domenii; 6. măsuri concrete de stopare a biro-craţiei la nivelul judeţelor; 7. cazuri de corupţie semnalate în mass-media şi rezultatul verificărilor şi măsurile dispuse în fiecare caz (dacă este cazul); 8. dosare aflate pe rol/sentinţe defi-nitive, în legătură cu persoanele angajate, cu precizarea acuzaţiei şi stadiul dosarului. Încearcă să citească iar, dar pierde firul pe la punctul trei şi nervos o ia de la capăt. O bătaie în uşă îl întrerupe iar şi strigă iritat: - Da, intră! Ooo, domnul director Pregubleţ! Cu ce ocazie pe la noi? şi se ridică întinzând mâna cu o atitudine jovială. - Păi am şi eu nevoie de spaţiul ăla comercial de ţi-am zis ieri, pentru firma mea, de fapt a socrilor... că ştii şi tu cum ne vânează ziariştii aştia de nu mai poţi să ai şi tu o afacere cinstită... Râde şmecheros şi urmează şi mai şoptit: ştiu că nu ţi-ai terminat încă vila de vacanţă, aşa că te pot ajuta şi eu cu ceva materiale... Prefectul se uită agitat spre uşă şi îi face semn bărbatului să tacă, ducând un deget grăsuţ la buze. - Bun, se aranjează! Dar acum am ceva treabă, că tocmai mi-a venit o hârtie de la minister cu corupţia şi trebuie să organizez treaba. Mai bine vino tu pe la două şi mergem la o ciorbă de burtă să discutăm amănuntele... şi îi face semn cu ochiul. Apasă butonul interfonului şi cu o voce misterioasă o cheamă pe secretară în birou. - Condu-l tu pe domnul Director Pregubleţ şi după aia să îl chemi la mine pe şeful de la Juridic! Secretara se învârte elegant pe tocurile înalte şi directorul priveşte cu jind funduleţul rotund care se bombează sub stofa subţire. "Bună rău, Verginica asta!" şi îşi bombează pieptul plin de mândrie, la gândul că acest exemplar superb este proaspăta lui amantă... - Să trăiţi! şi şeful de la Juridic se apleacă uşor de mijloc, încercând să ghicească în ce stare de spirit e dom' prefect. - Băi Vrabete, ia tu hârtia asta... acum a sosit, şi vezi ce faci cu situaţia săptămânală care trebuie trimisă la minister... cu lupta asta împotriva corupţiei şi a birocraţiei! - Da, să trăiţi! şi Vrabete iese din birou aruncând o privire pofticioasă către fundul bombat al Verginicăi, ce tropăie prin birou în verva cafelelor şi a telefoanelor de dimineaţă.

*

Vrabete stă la birou şi citeşte meticulos actul, stăpânindu-şi râsul. "Lupta împotriva corupţiei! Hai că au început bine... mai întâi o să ne îngroape în hârtii şi situaţii - cu asta o să termine birocraţia ! Apoi o să îngroape situaţiile şi hârtiile cât mai adânc, şi cu asta o să termine şi corupţia!" şi fără să îşi dea seama, răsul din capul lui iese în lumea reală printr-un icnet pe care nu şi-l mai poate stăpâni. "Da' ce dracu' fac eu cu hârtia asta?! Doar nu sunt tâmpit să concep o situaţie în care să spun că prefectul a avut doua dosare pe rol şi o condamnare înainte de revoluţie pentru mită şi trafic de influenţa. Mă mănâncă partidul de viu!" Şi o revelaţie îi luminează faţa! Ca totdeauna când nu găseşti o ieşire elegantă, aruncă pisica mai departe şi treaba se rezolvă! O să multiplice hârtia şi o să o trimită la primării! Să îşi bată ei capul cu birocraţia şi corupţia, că în fond ei sunt ultima frontieră, interfaţa dintre administraţie şi cetăţeanul de rând! Acolo începe corupţia! Acolo începe birocraţia! Ţârâitul telefonului îi stopează brusc şirul gândurilor şi bărbatul ridică receptorul cu o mişcare elegantă şi plictisită. Postura lui devine brusc rigidă şi se ridică uşor de pe scaun într-o mişcare involuntară de plecăciune respectuoasă. - Da să trăiţi! Da! şi dă din cap ascultător, aprobând interlocutorul invizibil. Pune receptorul la loc şi se trânteşte la loc în scaun respirând nervos. Era Directorul din Minister cu "rugămintea-ordin" să lipsească azi din instanţă. Era pe rol dosarul unui prieten politic al ministerului, de la care Prefectura avea de recuperat ceva miliarde, ori nu se face să tai sursele de finanţare ale partidului! Ia hârtia cu ordinul de la minister şi o pune în copiator. Apasă nervos butonul "Copy" şi porneşte maşinăria care începe să scuipe foi, luminându-i ritmic faţa încruntată.

*

Dom' Primar, aveţi o hârtie de la prefectură! şi casiera care ţinea loc şi de secretară ocazională, îi întinde primarului comunei hârtia acoperită cu litere mărunte. Acesta mută sandvişul într-o mână şi cu cealaltă ia hârtia şi aruncă o privire peste ea. Ăsta era stilul lui de a citi; mai întâi în diagonală, să vadă aşa, în mare, despre ce e vorba, şi apoi o reciteşte meticulos, despărţind şi disecând ideile, încercând să le dea un sens. Nu avea studii; fusese tractorist la ceapeu pe vremuri, dar după revoluţie intrase în partid şi de atunci prinsese cheag, ţinea cârciuma din sat şi nu-i mergea rău de loc. Dar asta nu însemna că nu-l ducea capul şi nu îşi dădea seama că ăi' de sus aruncau mereu pe ei, primarii, tot ce nu le convenea. Dar mereu s-a descurcat şi şmecheria instinctivă l-a ajutat să răzbată şi chiar să prospere, păstrând în acelaşi timp relaţii excelente cu şefii din partid. "Deci ia să vedem... corupţie şi birocraţie..." Muşcă cu poftă din sandviş şi citeşte concentrat, încruntându-şi sprâncenele în efortul făcut. "Ce-or fi alea coduri de-on-to-lo-gice?!" Se scarpină în creştet clătinând nedumerit din cap. Lucica a intrat în birou ţinând o cârpă în mână şi cu vorba moldovenească îi spune: - Am vinit sî iau gunoiu' şefu' şî dacâ nu ţi-o hi cu supărari o sî şterg şi oleacî prafu' că am ajuns târziu azi. Copchilu ăla mic iar mi-o făcut febrî azi noapti... - Bine Lucico, îi spune el înţelegător... Împinge cu piciorul, sub birou, cutia de carton plină cu sticle de vin pe care tocmai ce i-o trimisese directorul de la Viticola pentru un favor pe care i-l făcuse cu un teren intravilan. Citeşte iar hârtia cu corupţia şi o priveşte pieziş pe Lucica. "Hm, corupţie.." - Auzi, fă Lucico, tu mai iei din detergent acasă, nu-i aşa?! Lucica încremeneşte cu mâna pe pervazul prăfuit. Hai, ştiu că mai iei şi din hârtia igienică şi din bureţi.. - Aoleo! Păcatili meli... Am luat şi io di două - trii ori ... - Păi să nu mai iei, măi Lucico, pentru că ăştia e banii statului şi ştii că noi trebe să avem grijă dă banii statului. Dacă ne batem joc dă ei sau furăm dân ei să chiamă că e "co-rup-ţi-e", zice accentuând plin de emfază fiecare silabă, fluturând hârtia cu ordinul ministrului.Şi te trec aici în situaţie şi te dau la govern dacă nu te potoleşti! Se uită la femeia în halatul albastru decolorat de atâta spălat, rupt la subţiori, şi aruncat peste un pulovăr de casă. Stă să plângă, iar lui i se face milă de ea şi înmoaie glasul. Sau măcar dacă mai iei, ia şi tu să nu se vadă, că bate la ochi si se supără şefii pă mine... Pune hârtia pe masă şi peste scrisul mărunt trece acum un gândac uriaş, care îşi frământă antenele excitat de mirosul frimiturilor de pâine căzute din sandviş. Omul se opreşte din mâncat şi ia încetişor ziarul făcut sul, pregătit pentru aceşti musafiri banali de care nu putea să scape în nici un fel şi care veneau mereu... parcă mai mulţi... mai flămânzi... atraşi de mâncarea picată din cer. Cu o mişcare bruscă pocneşte zgomotos gândacul, făcând-o pe Lucica să tresară şi să ţipe uşor. Bărbatul rânjeşte satisfăcut şi priveşte hârtia mânjită, fără nici un fel de regret. - Veniţi la ciugulit.. heh?! ...Re'aţi ai dracu' de corupţi!

Angela Daniela Ţapu