Blogs

Voltaire

 

 

Voltaire

 

 

(Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

”Să iubești libertatea: să nu accepți sclavia inimii, chiar cu prețul paradisului; jocul viteaz trecând de iubire și suferință, călcând pre moarte; să spargi până și cele mai sfinte tipare când sunt neputincioase să exprime elanul sufletesc -iată cele trei mari porunci ale Cretei.

Vasile Voiculescu - Hoți de cai

 

 

Pocnet de harapnic scurt a detunat,

Spartă,-n gol tăcerea țăndări a zburat;

Val-vârtej prin vadul nopții trec năluci,

Om cu ghebă neagră, cai plini de clăbuci.

Pe un cer cât lumea stelele nu-ncap

Și sub cerul ăsta nu se merge-n trap.

Urcă din porumburi șopot ne-nțeles;

Cât o șură aprinsă iese luna-n șes.

”Hii, căluții tatii, hii la drum întins.

Pân-acuma nimeni urma nu ne-a prins.

Am gonit o noapte, de-om scăpa încai

Să intrăm în țara hoților de cai:

(Antoine de Saint Exupery)

”Te accept așa cum ești. Se poate ca vreo boală să te împingă să bagi în buzunar bibelourile de aur care-ți cad sub ochi, dar în rest să fii poet. Te voi primi, deci, din dragoste față de poezie. Și din dragoste pentru bibelourile mele de aur, le voi ascunde.

(Antoine de Saint Exupery, Citadela)

”Desigur, era frumoasă acea dansatoare pe care o ridicase poliția imperiului meu. Frumoasă și misterioasă. Mi se părea că aș fi cunoscut, cunoscând-o pe ea, pământuri neștiute, câmpii liniștite, nopți pe vârful muntelui și călătorii în vântul pustiului.

Ea există, îmi spuneam. Am știut că are obiceiuri ciudate și că luptă pentru o cauză dușmană. Totuși, atunci când au încercat să-i sfarme tăcerea, oamenii nu smulseră decât un surâs melancolic candorii ei de nepătruns.

depresia

”Ceea ce se numește îndeobște ”depresie nervoasă” este o criză prelungită de luciditate. Depresivul iese din rândul ”oamenilor normali” și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care, pentru orice om îl reprezintă sistemul lui de iluzii. Tocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcurgerea în bune condiții a unei existențe.

Eminescu și Creangă

”Enigmatica prietenie, frăție de cruce dintre Creangă și Eminescu, și-ar putea avea una din explicațiile în cele spuse: o dăm ca ipoteză. Rătăcitor prin luceferi, gata în orice clipă să evadeze în imponderabilitate, dizolvându-se în Okeanos ca Homunculus al lui Goethe, Eminescu este tras în jos, spre misterele Mamei, de Mistagogul său humuleștean.

Paul Klee

”Cei vechi spuneau: ”volentem fata ducunt, nolentem fata trahunt” (…).(”Pe cei ce voiesc sorții  îi duc, pe cei ce nu voiesc sorții  îi târâie”). De câte ori un mare creator s-a adecvat demersului tainic al naturii, a exprimat, în modurile cele mai diferite, mai neprevăzute,  în țesătură, ecuația simbol-mit-uimire, agent însuflețitor al oricărei capodopere. Toată marea artă a lumii o mărturisește, iar demiurgii ei s-au arătat vrednici de colaboratori ai Marelui Dulgher al Universului. Exemplificarea ar face materia  unui alt volum.

a fi tu însuți

Se spune că, odată, Michelangelo ar fi colindat străzile Florenței ducând în spate un bloc de marmură netăiată și spunând : ”Am înăuntru un înger care țipă să iasă ”. El nu vedea în povara lui doar o bucată mare de piatră, ci statuia ascunsă în marmură pe care el urma să o creeze dând la o parte așchiile în plus pentru ca îngerul să poată fi dezvăluit lumii. Așa suntem toți: am fost creați compleți, întregi, însă mulți dintre noi nu credem acest lucru și tot căutăm să ne peticim pe ici pe colo să fim pe plac altora, tânjind după admirația și aprecierea lor.

Pages

Subscribe to RSS - blogs