Înmugurite, bătrâne

Răscolesc de-a lungul anilor

File cu amintiri, scrijelesc amăgiri,

Tremură albite

Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor

Cuibărite, neinvitate

În trupurile care-au uitat

Sentimentul și sensul căldurii.

Înmugurite, bătrâne

Se ridică și apoi coboară,

Ramuri dansate de vânt

Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.

Sunt, poate, singurele

Care mai pot cântări vina,

Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,

Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.

Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup

Să înțeleagă rostul pământului,

Gazdă a celor care mai puteau cânta,

Gazdă a celor care mai puteau visa,

Gazdă a celor care mai puteau crea.

Așa cum sunt ele,

Înmugurite, bătrâne,

Sper că și acum, dar și mâine

Vor putea ridica spre cer

Frunzele căzute și plângânde sub pași

În semn de omagiu pentru sentimentele oamenilor

Și pentru istoria nescrisă a naturii.

Pentru a renaște într-o culoare nouă

Am nevoie de brațe noi

Și, în loc de apă,

De alte și de alte ploi.