Jilava, martie 1962

Pictorul George Catargi, miniaturistul, este un extraordinar povestitor- și are ce povesti. Născut la Reni, a cunoscut viața sibarită pe care o duceau moșierii ținutului înainte de 1914, aveau un club al lor, constituit după regulile și tabieturile celor din Londra, se îmbrăcau la Paris; numai lenjeria de corp nu și-o spălau și călcau în străinătate, ca Alexandru Marghiloman. Catargi studiase la Odessa și Petrograd, fusese ofițer în armata roșie, făcuse o călătorie în jurul lumii însoțind-o pe regina Maria. Genul picturii miniaturiste fiind rar (avusese un singur rival, un suedez), câștigase mult și organizase expoziții în țări felurite, unele foarte depărtate (Africa de Sud).

Arestat și osândit pentru spiritism și practicarea terapiei prin magnetism, nu pierde nici un prilej de a vorbi -convins- despre horoscoape, hermetism, impulsiuni psihometrice, piramide, civilizația maya, ruinele din peninsula Yucatan, dimensiunea a patra, lumile paralele, statuile uriașe din insula Rapa-Nui, procesul și tainele cavalerilor templieri. Moise, firește, e pentru el nepotul de soră al lui Ramses al II-lea. Egiptenii au fost în America, Atlantida e mama tuturor civilizațiilor și inițiaților, farfuriile zburătoare poartă ființe extraterestre mult superioare nouă. Îl ascult îndeajuns de rece. Până când, rămas aproape surd de urechea dreaptă de pe urma tratamentului pe care mi-l aplicase Onea, mă învoiesc să-mi facă niște pase magnetice. Urmează vreo zece ședințe după care aud iar perfect. Catargi se bucură din toată inima:  stabilim să-l vizitez după liberare. Locuia în vârful turnului unei frumoase vile de culoare roșie pe dealul Patriarhiei. Acolo are să-mi pregătească tot felul de bunătăți -căci e mâncăcios și gastronom rafinat- , și în special covrigi cu susan, tăiați în două, cu miezul scos, înlocuit cu un amestec de unt, sardele și măsline, apoi puși la cuptor.”

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)