„Archeus este singura realitate pe lume, toate celalalte sunt fleacuri – Archeus este tot… “

(Mihai Eminescu)

pe drumul de oase al păsărilor nopţii

în bătaia brizanţilor silenţioşi  dinspre mare

am adăstat  pe faleza pustie cu ţărmul albit de săratele valuri

 doi albatroşi loviţi de furtună cu aripile

frânte de apa-ngheţată

timpul murise.

între noi coborâse

o lume de umbre apăsând blând pe pleoape

 în noaptea tăcerii luminii te-ai întors către mine zicând:

„ştiu că nu orice lucire a lunii se  preschimbă-n cenuşă

 numai în umbra Cuvântului lumina sunet şi viaţă va fi

dar spune-mi,

rogu-te, spune-mi,

pentru tine, ce dar poate fi

să-ţi aducă în ochi strălucirea?”

………………………………………………………..

 târziu, cu glas stins, am răspuns: „o privire!

o privire, numai, prin aerul dens al tăcerii spre mine să răzbată…

ani şi ani, adunat-am într-un  album tăinuit

o întreagă colecţie de priviri

 unele – triste, îngălbenite de timp, şterse, mişcate, întunecate

 altele – vesele, amăgitoare, pline de sine, mustind de fervoare…

  mă vor urma  în curând –

martori tăcuţi şi discreţi ai trecerii mele prin lumi.”