Sala de lectură

Sala de lectură

Începusem o dimineață supusă cu totul celor care cîștigau.

Eu deșurubasem copacii din jurul casei și priveam rădăcinile care continuau să pompeze viață.

Aveau să se oprească.

M-am reîntors în dimineața care semăna cu o cameră goală.

Dar am vîrît un pat înăuntru pentru orice eventualitate.

Femeile erau multe și eu doar unul singur.

Mă bucuram ca o roată de căruță că reușisem să ies din pielea personajelor piesei pe care o băteam la mașină de mai mare dragul .

Acuma puteam să compun fără să mai îmi treacă prin cap efortul fizic al tastatului , comparabil cu orice închinăciune de pahar .

Parcă nu mai exista nici o legătură fizică DETERMINATĂ de cele care apăreau pe hîrtie.

Devenisem un tub la capătul căruia o putere nevăzută introducea frazele iar la celălalt capăt apăreau rînduite frumos ȘI OARECUM PLICTISITOR .

Nevasta mă chema la masă și chiar dacă nu îmi era foame , m-am așezat în dreptul farfuriei pe care era scris numle meu .

I-am spus că era frumoasă și că gătise dumnezeiește dar cred că nu fusese suficient.

Nici o reacție din partea ei.

Mi-a aruncat doar un poftă bună după care a dispărut din cîmpul meu vizual intrînd în neașteptare .

Şi eu aveam nevoie de material documentar pentru piesă.

Căutam un pas următor în mersul acțiunii, timp în care mestecam fără să îmi fi fost podul liber sau gratuit.

După cină, mașina de scris devenise țepoasă și rezervorul cu chef de scris mi se golise cu îndărătnicie.

Ar fi trebuit să mă fi dus în camera ei să îi fi propus să facem dragoste dar atitudinea ei neprietenoasă îmi îndreptă pașii pe ușă afară.

Soarta mă luase de mînă și pas cu pas am ajuns în sala de lectură a bibliotecii locale.

După zece minute funcționara veni după mine, mă apucă de umăr, îmi spuse cît de bucuroasă era că mă vedea acolo și îmi vîrî un carton în mînă.

Mă cunoștea și îmi și completase o legitimație de intrare.

Inăuntru erau numai femei. O lume a femeilor .

Domnul are deja succes, îmi spuse una la vederea legitimației abia primite .

Incerc, încerc, i-am răspuns eu ca să nu par stupid sau timid .

Şi ce obișnuiește domnul să citească?

Tot ce îmi pică în mînă.

Şi dacă îți pică din întîmplare un sîn, continuă ea după ce doar cu două zile înainte depășise douăzeci și trei.

Ce părere ai de Malarme, Poe, Plath, am întrebat eu cu un zîmbet subțire.

Scriitori care nu mai pot să aștearnă un rînd și nici măcar patul .

Hei, hei, hop d-acuma sîntem trei, interveni o gură dornică urmată de un trup pe măsura vino mai aproape și părul ei roșcat mi se apropie periculos de mult de gură.

Adică prea mult dar și prea puțin.

Vorbeam de persoane, bărbați la urma urmei, care nu mai sînt în stare să satisfacă nici o femeie.

Lasă că nici cu cei din ziua de azi nu îmi e rușine, zise 23a și începură amîndouă să rîdă ca nebunele.

Mă priveau țintă fără să mă slăbească măcar o clipă .

Doamne ferește, nu eram într-o sală de lectură?

Ştii ce e aia preludiu?

Cele două începură să rîdă încă odată.

 

Orice bărbat trebuie ciupit doar un pic și în cîteva secunde are să sară pe tine. ßi nici de data asta nu au lipsit rîsetele.

Musiu, mă privi roșcata, de cîtă vreme nu ai mai făcut amor?

Imi veni să zic din inimă că de două luni dar mi-am adus aminte că biata mea soțioară avea dureri de spate, bufeuri, o digestie proastă și în plus mai suferea și de insomnie.

Şi de cîte ori mă apropiam de ea se zburlea ca o pisică sălbatică.

Lua hapuri cu pumnul.

Ce dragoste...

Cele două se apropiaseră îngrozitor de mult de mine.

Pe pariu că ai să te lași mîngîiat?

Mă și luase de mînă, vreme în care eu deschisesem gura după aer suplimentar.

M-a tras de mînă, m-a scos afară din sală și m-a dus la ea acasă fără să scot un cuvînt.

După vreo trei ore aveam să revin cu picioarele pe asfalt.

Peste o săptămînă mă luă cea de 23 și aveam impresia că nimerisem într-un loc inexistent.

Mă frecam zilnic pe ochi și îmi doream să rîmîn veșnic tînăr.

Plus lecțiile de comportament.

Şi după o lună au dispărut amîndouă ca prin farmec.

Le-am căutat zile întregi dar fără nici un succes.

Așa că am revenit acasă.

Soția mă aștepta cu masa pusă.

Mîncarea aproape că se răcise.

După care m-am apropiat de ea și pînă dimineață nu ne-am mai despărțit unul de altul .

Dimineața aia de care vă povesteam la început și care intrase la apă.

In două luni de zile avea să scap de durerile de spate, bufeuri. De tranzitul leneș și de insomnie.

Şi avea să îmi zîmbească în fiecare clipă.

Hotărît lucru , lumea aparține femeilor.


Cenaclu Literar: