Colț de aur
Colț de aur
Găleata de foc verde cădea prin pădurea
de oameni fără fețe luminoase.
Parcă erau temple neclătinate
de soarele răstignit la orizont.
…
Vulturii fără gheare aduceau
în ciocul uscat
mărul lui Adam
furat de la șarpele de aramă.
Era iarnă.
Căderea frunzelor de pe trupul Evei
provoca nașterea titanilor.
tic-tac… și ultima ramură!
S-a dus clipă cu gândul
la viața adormită din chilia călugărului.
Ah! Pe marginea cărării fără anotimp,
picăturile de umilință scurse din turnul Babel
păreau idei inocente.
N-am îndrăznit să trezesc îngerii;
dormeau de aproape o veșnicie.
Poarta raiului era nepăzită.
Adame, rămâi unde ești!
La cina din Paradis,
pe masa din lemnul de brad,
eu, adam și eva rescriam istoria,
fără colțul de aur…
Comentarii