Crucea apei

Dacă mori, du-te și

curăță Paradisul de neascultare

și dileme.

Îmi pare rău că te-am amăgit,

Mai bine te aruncam în apa în care Isus a spălat picioarele apostolilor.

Scara urcată de tine are rădăcinile în sufletul meu,

am numit-o câmpul de flori uscate,

acum o numesc singurătate,

Logodna din pustiu cu șarpele de aramă –

deșertul lui Moise…

amintirea trecerii pe sub poarta tăcerii.

Toate devin un cuțit cald ce mi s-a oprit în inimă,

și miroase a frig și a nemurire.