La trecerea porții
Submitted by George Nicoară on 06/03/2013 - 13:54.
La trecerea porții
Pana cu care Dumnezeu mângâia stelele căzute,
cu aceea îți curățam deunăzi sufletul greu
de mine, de amurgul trecutului,
de păcătoasa amăgire.
Zidurile pe care le vezi tu azi aici
vor deveni poduri, trecători,
curcubeul iernii sălbatice,
dorința ta diurnă.
…
vor deveni poarta paradisului nostru,
locul unde lupii sfâșâie nemurirea
și visul, și nebunia visului,
și vântul strigătului singur.
Am ieșit din pustiu către orizont,
către marea tulburată, goală,
blestemată vedere de ceară
ce transpiri lumină amară.
Cuvintele ce-ți rod acum sufletul de lemn,
în care și-au găsit neliniștea timpuri și locuri,
ele, coaptele cuvinte, te vor încălzi
la ultima datorie…
la trecere porții.
Comentarii