Intelectualii Basarabeni au conştiinţa apartenenţei la patria mamă

Intelectualii Basarabeni au conştiinţa apartenenţei la patria mamă

Cu excepţiile de rigoare

INTELECTUALII BASARABENI AU CONŞTIINŢA
APARTENENŢEI LA PATRIA MAMĂ

Un filolog din Chişinău a trecut Prutul şi s-a oprit la Braşov pentru a-şi vedea adunate străduinţele sale sub coperţile unei cărţi.

De ce a fost nevoie de acest drum când bruma de democraţie permite şi în Republica Moldova tipărirea oricărui fel de carte? De ce să cheltuieşti atâţia bani, atât timp şi atâta energie când măcar o parte dintre volumele scoase vor trebui să se întoarcă spre locul iniţial, ca să fie de folos şi celor din mijlocul cărora ai plecat?

Răspunsul nu e greu de dat, dar e mai bine să-l lăsăm la sfârşit,după ce toate datele legate de subiect vor fi fost înfăţişate.

Când munţii ce străjuiesc Braşovul tocmai îşi împliniseră un dor de un an întreg după zăpada luminată, într-una dintre sălile Facultăţii de Filologie a Universităţii "Transilvania", o mână de studenţi, câţi să-i numeri pe degete, şi cam tot atâţi dascăli ai lor, cu semnele tinereţii păstrate în priviri, dovadă că facultatea în sine nu a adunat nici ea prea mulţi ani la tâmple, s-au întâlnit pentru a participa la o lansare de carte. Şeful catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chişinău, conf.univ.dr. Sergiu Pavlicencu, îşi vedea ieşită de sub teascurile editurii Universităţii " Transilvania " din Braşov lucrarea sa "TRANZIŢIA ÎN LITERATURĂ ŞI POSTMODERNISMUL". Aşadar erau în sală câţiva dintre cei care au contribuit la apariţia cărţii, critici, istorici literari, scriitori şi, în acelaşi timp, cadre didactice şi cei cărora volumul le era, în principal, destinat : studenţii.

Evenimentul a fost salutat mai întâi de conf.univ.dr. Ovidiu Moceanu, decanul Facultăţii de filologie a Universităţii din Braşov :
"Ne bucurăm că, iată, cunoaştem un intelectual prin vocaţie. Cel care parcurge cartea îşi dă seama că vine în contact cu o personalitate de forţă care, prin ceea ce realizează în această carte, încearcă să pună ordine în lucruri, pentru că acesta este cel mai important aspect care trebuie menţionat : toată această carte demonstrează un efort extraordinar de a pune ordine în concepte, în probleme literare care au aşteptat destulă vreme clarificările necesare."

Sublinierea calităţilor didactice ale cărţii a fost făcută de lector univ. Andrei Bodiu :
"Cartea propriu-zis propune câţiva termeni de dezbatere. Termenul central, fără îndoială, este acela de postmodernism, pe care însă, domnul profesor, cu o metodă didactică superioară, se vede că încearcă să-l definească în beneficiul studenţilor."

A intervenit şi asist. univ. Adrian Lăcătuşu care a precizat, printre altele :
"Profesorul Pavlicencu foloseşte în carte instrumente metodologice adecvate în cercetarea tranziţiei. Această metodologie sofisticată izbuteşte să demonstreze mai ales apariţia accidentalului în literatură. Ea reuşeşte să schimbe multe dintre direcţiile prin care, mai ales cercetătorul, cititorul, intelectualul din Est, poate şi vrea să interpreteze postmodernismul şi postmodernitatea."

În finalul intervenţiei sale, Adrian Lăcătuşu a ţinut să citeze o frază din cartea profesorului de la Chişinău care i s-a părut esenţială pentru poziţia adecvată, dar şi pentru dificultăţile pe care le întâmpină cercetătorul din Estul Europei: "E un lucru firesc ca unii să fie contrariaţi de terminologia postmodernistă, nu numai pentru cititorul comun, şcolit în baza unor opere realiste şi realist-socialiste şi a unui limbaj şi terminologie literară pe potrivă, dar şi pentru o bună parte dintre intelectualii automulţumiţi, oficializaţi, cu posturi de răspundere încă, cu poziţii sociale şi politice solide care, din păcate, nu mai citesc nimic nou, şi-au întrerupt lecturile sistematice şi nu sunt informaţi asupra lucrurilor ce s-au întamplat în aceste domenii în ultimul secol. Nu s-a prea învăţat nici în şcolile nici chiar în universităţile noastre (şi poate nu e numai vina lor), ori tocmai necunoaşterea sau proasta cunoaştere a adevăratelor valori ale culturii şi spiritualităţii universale şi naţionale din secolul XX (nu numai a celor cândva impuse de regimurile politice) fac dificilă înţelegerea noului, generând respingerea şi denigrarea lui ca ceva de "import", adică străin şi prin urmare nociv pentru cultura autohtonă."

O asemenea interpretare face din studiul postmodernismului o adevărată politică literară şi culturală.

După luările de cuvânt ale gazdelor, autorul, cu umor, dar şi cu nedisimulată tristeţe, a scos în evidenţă dificultatea studiului literaturii în Republica Moldova, o anumită poziţie rigidă şi depăşită care caracterizează spiritul locului:
"Cartea mea, deşi pe alocuri punctez ceea ce merita a fi cercetat mai atent, are ca scop clarificarea unor situaţii didactice când te afli uneori în faţa unor întrebări ce ţi se pun şi cărora nu le găseşti răspuns imediat.Când un student mai deştept întreabă ceva dificil, atunci eu îi spun aşa: mă duc acasă şi îţi răspund data viitoare. Acum nu pot să-ţi spun pentru că trebuie să mai răscolesc şi eu nişte cărţi, să mă gândesc, să rotunjesc un răspuns. Aşadar, din necesităţi chiar pur pedagogice a apărut cartea, aşa cum este ea scrisă. Ideea cărţii a venit în cadrul Academiei noastre în care, oricât aş fi eu de universitar mai liberal şi mai revoluţionar, mă supun unor planuri de cercetare care se hotărăsc acolo şi care ţi se dau cu bucata. M-am încadrat în rigorile unei lucrări mai mari care, până la urmă, nu s-a mai realizat, pentru că în condiţiile din Moldova, nu ştiu cine ar putea duce la bun sfârşit o carte de teorie literară, când ştim cu toţii că teoria literară de azi nu poate fi fixată în acele tipare pe care le-am avut cu teoria literaturii pe timpurile cunoscute de noi şi în care era totul clar; se ştia absolut totul şi nu se punea nimic în discuţie. Acum ne dăm seama noi că multe lucruri nu le cunoaştem. Şi eu mă surprind permanent cu lucruri care mă depăşesc, pentru că am făcut şcoala pe timpul Uniunii Sovietice. Toată cartea făcută de mine a fost în realism socialist, în marxism-leninism. Acum mă gândesc cât timp am pierdut şi câte cărţi proaste am citit, în loc să citesc altele esenţiale. Noi am început să descoperim adevărul lucrurilor abia la sfârşitul anilor 80. La noi se face carte proastă în licee. Liceul nu prea dă absolvenţi cu un nivel clasic de cunoştinţe, cu care studentul , după liceu, să vină la universitate şi să aibă pe ce clădi o altă materie. De la liceu tinerii vin cu cărţi de comentarii literare, de analize literare, pe care toţi le citesc, le memorizează, le copiază. Eu însă aş vrea să văd o persoană scriind o carte nu de analiză literară sau un comentariu, ci o carte în care descrie procesul de facere a unei analize sau a unui comentariu. Deci nu o carte în care îmi spune că tema unei lucrări literare este nu ştiu care şi îmi înşiră tema. Eu îl întreb: da de unde ştii? El nu-mi răspunde, pentru că a învăţat fraza aceea pe dinafara, prin memorizare. Daca îl întreb ce înseamnă un anume cuvânt, nu ştie, pentru că în Moldova mai avem şi problema limbii, în sensul că neologismele şi limbajul mai elevat tinerii nu-l înţeleg. Noi învăţăm cu ei din cărţi româneşti, literatura română şi universală, dar ei nu înţeleg unele cuvinte. Le rostesc, dar nu le înţeleg sensul. De aceea a trebuit să le explic ce trebuie să înţelegem prin preromantism, prin postromantism şi neoromantism, spre exemplu.

Acum apar foarte multe cărţi. Dacă ai bani, te duci şi scoţi cartea. Avem mulţi scriitori în Basarabia, din cale afară de mulţi. Din fericire, sau din păcate, Cimpoi (preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova- n.m) m-a primit şi pe mine, cu vreo doi ani în urmă, în Uniunea Scriitorilor, deşi eu nu mă consider scriitor. Din păcate există şi foarte multă lume care nu mai scrie şi nu mai citeşte, care nici nu mai poate citi şi nu mai poate înţelege ceea ce se scrie astăzi în literatură. Unii dintre acestia rămân încă în centru, reprezintă puterea, canoanele sunt în mainile lor.

Cred că va trebui să mai treacă timp până când alţii vor despărţii nişte linii în interiorul literaturii de azi. Aici foarte mult depind de nişte autorităţi mari în domeniul literaturii, critici, care se vor impune prin calitatea lor, prin lucrările lor, după care vor merge toţi ceilalţi, acceptând termenele şi conceptele."

La final, între profesorul basarabean şi colegii lui brasoveni s-a incins o discutie prieteneasca, aplicata si profesionista, pe marginea atâtor subiecte de interes imediat.

Prin editarea si lansarea la Braşov a cărţii profesorului Pavlicencu, s-a înfăptuit o fructuoasă relaţie de colaborare ştiinţifică între facultăţile umaniste din Braşov şi Chişinău.

Acum cred că se poate răspunde şi la întrebarea iniţială : De ce un profesor din Basarabia îşi lansează o carte în România şi nu în Moldova? Pentru că aşa este firesc. Tot ce-i mai frumos şi mai adânc în sufletul tău să-l înfăţişezi, mai întâi, celor de acasă. Să împarţi cu ei bucuriile tale.

Adrian Munteanu