Zoharul (Cartea Splendorii)

”Dacă nu cunosc semnificația Vechiului Testament cum pot avea pretenția că îl înțeleg pe cel Nou? Cu cât este mai cunoscută adevărata și minunata filozofie a Bibliei, cu atât mai puțini fanatici și sectanți vor exista. Și cine poate calcula cât de mare este răul făcut persoanelor impresionabile și sensibile de către entuziaștii bigoți care, din când în când apar ca învățători ai poporului? Câte sinucideri sunt rezultatul maniei religioase și al depresiei!

Solilocvii

”Învățătorul meu (Baal Shem Tov) mi-a dezvăluit că atunci când o persoană are o durere, indiferent că este fizică sau spirituală, ar trebui să mediteze la faptul că până și în respectiva durere îl poate găsi pe Dumnezeu. În acea durere, El stă doar ascuns de un veșmânt. Când persoana își dă seama de acest lucru, atunci poate înlătura veșmântul. Această durere și toate deciziile rele pot fi anulate.”

(Toldot Yaakov Yosef)

 

Elena Dulgheru -Tarkovski filmul ca rugăciune

 „Dar mai ales vă conjur,
nu puneţi mâna pe poet!
Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!
…Decât numai atunci când mâna voastră
este subţire ca raza
Şi numai aşa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el
.” (Nichita Stănescu-“Poetul ca şi soldatul”)
                 
 

Gabriela Lupu - Carte. „Bucureşteni risipiţi“. Despre evadarea din „raiul“ comunist de Dan Casassovici

Cunoscut deja publicului românesc ca autor al unei cărți fermecătoare al cărei subiect este familia sa („Familia Casassovici. 1810-1876, cinci generații în România“), Dan Casassovici, urmaşul unor industriași importanți din perioada interbelică, deposedaţi de toată averea de către comunişti, „recidivează“ cu „Bucureșteni risipiți. Am plecat care, când și cum am putut“.

„Bucureșteni risi­piți“ este o carte din care omul zilelor noastre poate înțelege de ce au plecat din România generații de tineri care ar fi putut forma, în împrejurări istorice favorabile, acea clasă de mijloc, întreprinzătoare, harnică și onestă, a cărei lipsă o simțim astăzi cu atâta acuitate.

Din volumul apărut la Editura Vremea se mai poate înțelege paradoxul care îi determină pe atât de mulți români să-și aducă aminte cu nostalgie de vremurile tinereții lor, uitând constrângerile, lipsurile și umilințele epocii comuniste: indiferent de ceea ce este în jur, copilăria și tinerețea sunt întotdeauna frumoase, iar amintirea lor rămâne, pentru fiecare om, cea a unor vremuri fericite. Acesta este motivul, ca într-o veche anecdotă, pentru care, ajunși la senectute, mulți români oftează după vremurile lui Ceaușescu, uitând frica și foamea și reținând numai bucuria tinereții.

Dan Casassovici a trecut peste inerția unei existențe deja intrate pe un făgaș, a avut curajul să plece în căutarea adevăratei libertăți și a fost răsplătit cu o existență normală în condiții de normalitate.Povestea acestei deveniri este scrisă cu sinceritate în această carte, aducând și o explicație unui inexplicabil fenomen psihologic al societății noastre actuale, regretul amnezic după zilele întunecate ale comunismului.

Știri Atheneum: 

Codrut Constantinescu -Un irlandez despre Principatele Române

Patrick O’Brien este surprinzător de precoce şi românofil, prevestind un curent de opinie occidental care milita pentru oferirea posibilităţii Principatelor Române, exploatate atât de turci, cât şi de ruşi, de a se dezvolta la adevăratul lor potenţial.
Nu ştim care a fost impactul lăudabilului efort al colectivului de la Institutul de Is­torie „N. Iorga“ al Academiei Române ca­re a muncit la editarea unei serii im­pre­sionante de 10 volume, în care sunt reunite impresiile călătorilor străini care au trecut prin spaţiul ro­mâ­nesc în secolele XVIII şi XIX, cert este că di­men­siu­nea acestora este uriaşă (nu­mai tomul II al vo­lu­mu­lui X are peste 700 de pa­gini). Nu cunoaştem dacă a apărut o lucrare de sinteză a acestor mărturii, dar in­formaţiile şi imaginile pe care le oferă toate aceste priviri exterioare merită din plin atenţia noastră. Mai ales că perioada respectivă este mai degrabă o pată albă în conştiinţa naţională, care sare de la voievozii (uneori) războinici, în cel mai bun caz de la Constantin Brâncoveanu, di­rect la Tudor Vladimirescu şi evenimentele din 1821.

Știri Atheneum: 

Pages

Subscribe to Revista Atheneum RSS