Cunoscut deja publicului românesc ca autor al unei cărți fermecătoare al cărei subiect este familia sa („Familia Casassovici. 1810-1876, cinci generații în România“), Dan Casassovici, urmaşul unor industriași importanți din perioada interbelică, deposedaţi de toată averea de către comunişti, „recidivează“ cu „Bucureșteni risipiți. Am plecat care, când și cum am putut“.
„Bucureșteni risipiți“ este o carte din care omul zilelor noastre poate înțelege de ce au plecat din România generații de tineri care ar fi putut forma, în împrejurări istorice favorabile, acea clasă de mijloc, întreprinzătoare, harnică și onestă, a cărei lipsă o simțim astăzi cu atâta acuitate.
Din volumul apărut la Editura Vremea se mai poate înțelege paradoxul care îi determină pe atât de mulți români să-și aducă aminte cu nostalgie de vremurile tinereții lor, uitând constrângerile, lipsurile și umilințele epocii comuniste: indiferent de ceea ce este în jur, copilăria și tinerețea sunt întotdeauna frumoase, iar amintirea lor rămâne, pentru fiecare om, cea a unor vremuri fericite. Acesta este motivul, ca într-o veche anecdotă, pentru care, ajunși la senectute, mulți români oftează după vremurile lui Ceaușescu, uitând frica și foamea și reținând numai bucuria tinereții.
Dan Casassovici a trecut peste inerția unei existențe deja intrate pe un făgaș, a avut curajul să plece în căutarea adevăratei libertăți și a fost răsplătit cu o existență normală în condiții de normalitate.Povestea acestei deveniri este scrisă cu sinceritate în această carte, aducând și o explicație unui inexplicabil fenomen psihologic al societății noastre actuale, regretul amnezic după zilele întunecate ale comunismului.
Comentarii