e primăvară!

gâlgâie seva-n muguri

precum vinul cel îndărătnic pus la-nvechit

pe străzi

se revarsă soare şi danci

cu iz de pământ reavăn de pădure şi zambile răzvrătite.

de peste câmpuri  

răzbate un chiot de herghelii de cai năzdrăvani

ce-şi bat copita de zăpezile albastre

până sar scântei s-aprindă focul mocnit de peste iarnă

pe dealuri şi prin văgăuni neatinse

frunze păgâne se dau uluite în lături

din faţa invaziei de puritate din adâncuri

legănată-n clinchete de-un alb imaterial

e primăvară!

e vremea-nvierii din sine

cu ochi hipnotizat în ochiul soarelui,

cu nări nesăţios dilatate de-arome crude,

strivind în dinţi boboci amari de zarzări năbădăioşi

doar coapse de ţigănci

sub răni de lună plină

biciuite de focul sângelui în clocot

adie un pui de vânt blestemat de peste Balta Brăilei

răscolind jarul iubirii în piept de fată mare cu sfârcuri de ger ameţitor

beţie de viaţă

ca dintr-un vin învechit

degustat într-o pivniţă călugărească
e primăvară!