Șarpele de aramă

Șarpele de aramă

Șarpele de aramă

 

 

 

 

 

Dacă ai idee de suferința mea,

du-te și curăță Paradisul de neascultare

și încurcătură.

 

Îmi pare rău că am vorbit cu tine,

Mai bine te aruncam în apa în care Isus a spălat picioarele apostolilor.

 

Scara urcată de tine avea rădăcini în sufletul meu;

am numit-o câmpul de flori uscate,

acum o numesc singurătate,

 

logodna din pustiu cu șarpele de aramă

deșertul lui Moise…

amintirea trecerii pe sub tăcerea timpului.

 

Toate devin un cuțit cald ce mi s-a oprit în inimă,

și miroase a frig și a nemurire.