27.05.03

Dragii noştri,

Azi am întrebat şi noi la "Domo" cum am putea lua un aragaz "Bosch" în rate. Vânzătorul a întrebat-o pe Victoria: "Dar câţi ani aveţi?" - "59", i-a răspuns Victoria, şi a continuat: "Mi se pare brutală şi nepoliticoasă această întrebare!". În replică vânzătorul a-nceput să răstească o teorie că el trebuie să se asigure că cel care cumpără nu moare înainte de a-şi achita ratele şi dacă vrem să luăm, să facem un împrumut la o Bancă, dar şi acolo o să ni se pună aceeaşi întrebare, poate şi mai şi... La spiciul ăsta a intervenit şi patronul )un malac, dar cu lovele / ce ascultă doar manele) care ne-a lămurit că vom avea un aragaz la Paştele Cailor.

27.05.03

Dragii noştri,

Azi am întrebat şi noi la "Domo" cum am putea lua un aragaz "Bosch" în rate. Vânzătorul a întrebat-o pe Victoria: "Dar câţi ani aveţi?" - "59", i-a răspuns Victoria, şi a continuat: "Mi se pare brutală şi nepoliticoasă această întrebare!". În replică vânzătorul a-nceput să răstească o teorie că el trebuie să se asigure că cel care cumpără nu moare înainte de a-şi achita ratele şi dacă vrem să luăm, să facem un împrumut la o Bancă, dar şi acolo o să ni se pună aceeaşi întrebare, poate şi mai şi... La spiciul ăsta a intervenit şi patronul )un malac, dar cu lovele / ce ascultă doar manele) care ne-a lămurit că vom avea un aragaz la Paştele Cailor. La "Vacanţa Mare", Garcea, în chip de ţigan ursar, avea legat de lanţ un profesor universitar care-i lingea mâna pentru 100$ pe lună, spre hazul maşinii de râs care-i însoţea textul. Maria nu pierde nici o emisiune din acestea. Mai înainte fusese un show la TV cu Garcea, în care profesorul universitar Pruteanu a clasat emisiunile "Vacanţei Mari" la subcultură...

03.06.2003

Iliescu şi Petrică au apărut împreună la sfinţirea unei biserici, ca pe timpul CPUN-ului. Oare se reconciliază cu trecutul? Vadim s-a afirmat plenar în fruntea tuturor credincioşilor, ca urmaş al tatălui său, care a fost predicator evanghelist. Nu mai e aşa extremist, vorbeşte frumos despre evrei şi se dă mai blând la unguri. Oraşul e într-o igienizare generală, aşa cum e la noi înainte de începerea sezonului estival. Americanii au plecat, dar au promis că se întorc. Şi ăştia se ţin de cuvânt!

14.06.03

Ieri ne-a trimis Bianca 3 milioane, cu care Victoria şi-a deschis un cont la CEC. Am cumpărat medicamente compensate de 800.000 lei.

20.06.03

La 2 Mai, pe terenul vândut de tanti Cutzi îşi face unul un viloi. Terenul e împrejmuit ca un stadion şi e păzit de un dog foarte frumos, uriaş. Vara asta îşi face şi tanti Cutzi WC în casă, dacă n-o cădea în budă până atunci. Am stat cu Vlad, Moft, Mari, Adrian şi Maria la friptane şi mici, udate cu bere din belşug. A fost plăcut. "Staţiunea" are o dezvoltare care o dezavantajează. Au apărut nişte hoteluri uriaşe, unele cu aspect cazon sau ţigănesc, care au spulberat poezia localităţii cu iz de "cuibuşor de nebunii", pe care-l avea atunci când golaşii dispăreau în grupuri mici pe la căsuţele cu flori, verdeaţă şi multă răcoare, la umbră. Plaja nu mai e populată cu pictori, compozitori şi cu nuduri de calitate, ca-n 77 şi nu mai are parfumul unui loc interzis. În plus, ea s-a micşorat, duhneşte a murdărie şi e plină de lume de proastă calitate. La TV un tânăr s-a urcat pe cea mai înaltă macara de la Casa Poporului şi de-acolo protesta că justiţia i-a dat 6 luni de puşcărie, spre satisfacţia unor ţigani recuperatori. Poliţiştii din proximitate care au negociat cu el, l-au părăsit zicând: "lasă-l bă, că cade el jos!" Maria a terminat clasa a III-a cu o foaie din carnet plină cu FB şi cu o diplomă de excelenţă pentru vrednicie, purtare aleasă şi ţinută ireproşabilă. Ea va pleca mâine în tabără la Şelimbăr şi este foarte bucuroasă şi nerăbdătoare. Azi au depus jurământul noii miniştrii în faţa Preşedintelui: Jurăm, jurăm, jurăm, Că n-o să mai furăm" Tot azi e lăsata secului pentru postul Sfinţilor Petru şi Pavel şi timp de o săptămână am să postesc şi eu, ca să se ţină ei de cuvânt. Şi cum eu voi fi supus ispitei poftelor păcătoşilor, nu garantez că ei n-or să mai fure. Şi tot azi s-au întrunit la Salonic, toţi cei 25 şefi care conduc acum statele Europei şi care, în final, vor forma Uniunea Europeană. Şase state fondatoare ale Pieţei Comune vor constitui un nucleu ce se va dezvolta cu viteza cea mai mare, urmate de statele care au intrat mai apoi. Cele din fostul Lagăr Socialist care intră acum vor avea o viteză mai mică. Nouă şi bulgarilor, care vom intra în 2007, precum şi altor cinci state balcanice, care vor intra în 2017, încă nu ni s-au calculat vitezele de dezvoltare. Am păţit ca pe timpul când am cumpărat licenţa de fabricaţie pentru Oltcit. Prima variantă de amplasare a fost Suceava şi urma ca automobilul să se cheme Sucit, cu patru viteze: încet, încetişor, pi loc şi diloc. Până la urmă s-a fabricat la Craiova şi a ieşit o potaie pe care acum n-o mai vedem prin oraş aşa cum vedem broscuţa Volkswagen fabricată de brazilieni după modelul german din 45. De altfel, noi suntem maeştri în compromisuri. Imediat după război, Sibiul a fost propus să se numească Oraşul Stalin, în semn de omagiu pentru marele conducător. Şi cum nu se putea spune "salam de Stalin" în loc de "salam de Sibiu", braşovenii au fost de acord să se dea denumirea de Stalin oraşului lor - cu condiţia ca operele lui Stalin să se cheme braşoave. Şi uite aşa am apucat eu să fac armata în 58-59, în Oraşul STALIN. În continuare am să vă povestesc şi alte istorioare ca să-mi ţină de foame; deja am început să postesc. Începând din 70 am condus timp de 17 ani, mari unităţi feroviare din Ardeal şi în Regat. Între oamenii din cele două zone există deosebiri de mentalitate faţă de muncă, de cuvânt şi faţă de şefi. De exemplu la Simeria-Triaj, dacă-i spuneam unui subaltern "Ferry-baci, stai aici!", crăpa acolo dar nu pleca dacă nu-i spuneam eu. La Videle, dacă-i spuneam acelaşi lucru lui Ion, el îmi răspundea promt: "am înţeles să trăiţi!", dar după ce plecam eu, pleca şi el. Să nu se supere dâmboviţenii dacă cei din Ardeal nu mai vor să asculte de Bucureşti. Şi dacă vom intra în UE, ardelenii se vor dezvolta cu viteză mai mare decât regăţenii. "Pe cei ce beau se pare că cerul o să-i condamne. Cât adevăr e-n asta eu n-aş putea să ştiu Dar dacă-ndrăgostiţii şi băutorii, Doamne, Ajung în iad, se pare că raiul e pustiu" )autor necunoscut; versuri culese în euforia aburilor de "NOROC")

24.06.03

După "revoluţie" s-au păstrat o vreme modelele de analiză ale activităţii în şedinţe organizate cu şefii unităţilor de bază )staţii cfr, depouri, secţii, ateliere, etc.). Pentru că dintr-o unitate primisem reclamaţii precum că şeful îi bate, i-am convocat pe reclamagii laolaltă cu şefii. În plen i-am întrebat pe rând, pe toţi, dacă-i bate şeful lor, domnul Voicu. Nici unul nu a recunoscut, spunând că nu au fost făcute de ei. Voicu era un şef care conducea cu mână de fier o unitate disciplinată, avea rezultate bune, nu avea evenimente. Oamenii de-acolo erau bine pregătiţi şi ordonaţi. Gara lui era cea mai curată de pe reţea şi mulţi ani a luat premii pentru asta. El fusese campion la box şi dacă vreun călător zvârlea chiştocul pe peron, se apropia discret de el şi-i şoptea: "dacă nu-l pui în coş, îl înghiţi; uite-te la nasul meu, am fost boxer!" Călătorul lua chiştocul tot aşa discret şi-l punea la locul lui, în coş. După puţină vreme l-am avansat pe Voicu la centru, unde nu mai avea de-a face cu oamenii în calitate de şef. Interveniseră sindicatele. În locul lui am pus un ţigan, dorit de sindicate, care în trei luni a instaurat debandada în gară. Acest ţigan, înainte de-al schimba pe Voicu, s-a dus să recunoască gara şi la plecare a vrut să vizeze permisul la casa de bilete. Casiera i-a smuls permisul din mână, a-nchis ghişeul şi i-a telefonat lui Voicu: "Dom şef, un ţigan cu permise de-a-ntâia, e la ghişeu la mine!" Voicu i-a raspuns: "Nefericito, ăsta de mâine e şeful tău !" Şi uite-aşa a intrat democraţia şi la CFR. Am întâlnit mulţi ţigani deştepţi şi cu bun simţ dar nu aceştia erau promovaţi. Ca şi românii, tot parveniţii si lichele erau folosiţi de partid pe post de cozi de topor. De regulă calea ferată nu folosea ţigani, dar se mai rătăcea câte unul care nu-l ascultase pe tată-su să-nveţe vioara sau acordeonul. Pe timpul lui Ceaşcă, din făţărnicie, partidul băga în structură pe aceşti ţigani. Te trezeai cu ei în prezidiul Adunărilor Generale "aleşi" de participanţi pe baza bileţelelor strecurate din vreme de către tovarăşul de la Partid care conducea "dezbaterile". Acum ţiganii au penetrat puternic poliţia, justiţia, comerţul, politica, muzica - pentru care au într-adevăr o vocaţie deosebită. Pe ei îi sprijină şi pecuniar UE, doar, doar nu vor mai împânzi Europa cu cerşetori, ciorditori, tâlhari, ş.a. După recensământul din 2002, avem 1,7 milioane, dar şefii lor susţin că sunt de două ori mai mulţi. Ei au băgat pupincurismul peste tot pe unde au pătruns, din parşivenie. Sub ochii mei s-a petrecut următoarea scenă: un ţigan care vroia să meargă cu un tren de marfă de la Videle la Roşiori, s-a dus la frânarul de la urma trenului şi a-nceput să-l laude: "Ce dăştept heşti matale don şăf că conduci trenul hăsta dă la hurmă! Mă laşi şi pă mine să merg pân la Roşiori?" Frânarul i-a răspuns: "N-ai voie!" Atunci ţiganul l-a-njurat şi i-a spus: "Heşti cel mai prost ceferist, că d'aia te-a pus la urma trenului!" Eu sufăr când văd că după 14 ani de la "revoluţie" )şi 10 ani de când am plecat la pensie) calea ferată pe care eu am iubit-o mult, a ajuns o ruină. Poate-şi va reveni fiindcă nu ne lasă celelalte administraţii C.F. cu care avem convenţii, să facem ce vrem noi.

26.06.03

Am lucrat două zile ca un rob şi am înlocuit tapetul din hol cu var lavabil. Victoria a spus că am făcut o treabă "superficială". Aşa este. Eu am înţeles că am aşezat varul la suprafaţa pereţilor nu că n-as fi stăruit destul cum a vrut Victoria să-nţeleg. Depinde de noi cum privim problema ca să ne simţim bine sau rău. Nu? O treabă de 2,5 mil. eu am făcut-o cu 250 mii. Meritam chiar şi o bere. Noroc cu Moft, fiindcă Victoria a apreciat că nu mi-am făcut decât datoria.

27.06.03

Ora 4,30 e ora la care mă trezesc indiferent de ora la care m-am culcat. Aseară am văzut semifinala Franţa-Turcia, meci terminat cu 3-2 pentru Franţa, căreia i-a murit fotbalistul Foe pe teren. M-a impresionat peste măsură acest tragic accident; un munte de om, puternic, tânăr, a căzut într-o clipă răpus de un atac de cord. Dumnezeu să-l odihnească! Plimbarea lui Putin lângă Regina Angliei în caleaşca aurită, mi-a amintit de Ceaşcă. Am constatat că plimabarea preşedinţilor în Caleaşca Regală e un preludiu pentru mari schimbări. Chiar de Ziua Americii, pe 4 iulie, Putin cu Ghinion Iliescu se întâlnesc pentru semnarea Tratatului de prietenie româno-rus. În apropierea acestui eveniment, de la 1 iulie, ruşii ne scumpesc gazele cu 30%! Trăiască prietenia Romano - Rusă!

28.06.03

Bianca vine azi la 7,00 într-un week-end şi avem ocazia să sărbătorim împreună Sfinţii Petru şi Pavel, precum şi ziua ta de naştere Angelica. Băsescu e supărat pe Iliescu că a dat aviz pentru urmărirea lui penală în loc de N.U.P. pentru un ministru. Văcăroiu a aprobat în ...90 să se vândă la fier vechi 24 de nave pe nimic; parte din ele reactivate, de cumpărători, circulă şi acum. Şi Băsescu a fost un ministru păgubos, ca şi Petrică, Văcăroiu sau Ilici. Atunci ei au patronat jaful şi haosul din economie fără să le pese că ţiganii fură conductele de aluminiu din irigaţii, că hoţii din vagoane au descurajat clienţii căii ferate lăsând-o fără prestaţii, că mari întreprinderi intră în faliment, că flota se scufundă, etc. Dimpotrivă, ei le-au dat imbold unor neisprăviţi )alde Siromascenco, Suharoski - români "neaoşi" cu parfum rusesc) să devină "leaderi" de sindicat şi să dea jos conducerile dând impresia maselor că puterea este a lor. Ce cacealma! Unde erau Băsescu şi Petrică acum 13 ani când au venit minerii în Bucureşti? Nu le-a mulţumit Ilici pentru fapta lor? Noi eram măcinaţi de greve şi ei râdeau de Coposu că nu-şi poate ţine spiciul la festivitatea primei zile naţionale de 1 Decembrie de la Alba Iulia. A venit vremea ticăloşilor care şi acum se bat tot pentru putere. Băsescu în 90 a aprobat să se contruiască în terminalul feroviar pentru transportul minereurilor şi cărbunilor de la Comvex, societate artificial creată prin ruperea ei din Minmetal, pe unde era prevăzut în proiect să se transporte minereul pe calea ferată. Lucrarea a fost prinsă de "revoluţie" aproape terminată dar ea a fost abandonată şi acum se văd pe o distanţă de peste 1 km picioarele metalice ale benzilor transportoare părăsite în fază avansată de montaj. În 1997, Terminalul era gata. A costat 150 mil de dolari şi cântăreşte 1250 tone de metal. În 6 ani s-a folosit numai 6% din capacitatea lui. Comvexul a fost vândut în 97 firmei Bali, dar fără terminal. Doar nu era prost Athanasie Stănculescu )coacţionar la Bali) să cumpere un monument atât de păgubos. Un alt exemplu: ferry-boat-ul pe care Ceaşcă îl lăsase "la cheie", Băsescu l-a lăsat de izbelişte, considerându-l tot o lucrare a megalomaniei lui Ceaşcă. Dacă ar fi fost un vajnic căpitan de cursă lungă, ar fi pus acolo o vardie. S-a furat tot ce se putea fura iar în 97, când s-a deschis linia de ferry-boat până la Samsun, s-au cheltuit alte milioane de dolari ca să fie adus în starea în care-l lăsase Ceaşcă. Eu am motive temeinice ca să-i condamn pe toţi şi, fără nici un fel de scrupule, i-aş trimite într-un gulag în Siberia, să vadă şi ei ce înseamnă bunăstarea şi fericirea spre care tot ei ne-au împins înainte de revoluţie, şi spre care ne-mping şi-acum - dar din cealaltă parte. Din păcate, poporul este idioţit de sărăcie încât şi în 2004 îi va alege tot pe ei. Ce-i de făcut? Aşa s-a'ntrebat şi Lenin când a aplicat lumii comunismul. Negarea negaţiei din filozofie zice: vreau să fiu comunist; nu vreau să fiu comunist; nu vreau să nu vreau să fiu comunist. Şi m-am întors în planul de unde am plecat. Merităm soarta subalternilor lui Voicu, adică să fim bătuţi - dar să nu recunoaştem că ne-a bătut cineva. Parlamentarii noştrii au tras un chef înainte de vacanţa de două luni, care urmează chinurilor lor. În ultima zi ei au votat 150 de legi, adică ordonanţele emise de Bombonel. Quorumul din Sala Parlamentului arăta ca o sală de aşteptare clasa a II-a: unii dormeau, alţii citeau ziarul, mai căscau, dezlegau cuvinte încrucişate. Vorbeau la celular, se-ntindeau, etc. )televiziunea n-a reuşit să transmită şi mirosurile...) Ăştia sunt aleşii neamului. Odihnească-se în pace! Noi îi aşteptăm în cortegiile de jeep-uri şi merţane cu girofaruri, poliţie, sirene de alarmă în drumul lor spre Neptun, care trece şi pe sub fereastra noastră. Totdeauna fericirea unora a însemnat nefericirea altora.

29.06.03

Să ne trăieşti, Angelica! LA MULŢI ANI şi toţi buni, cu ocazia zilei tale de naştere. Am citit e-mail-ul tău din 26.06. Ceea ce li sa-ntâmplat ginerilor mei, care au fost purtaţi creanga prin lume, fără să-şi nimerească vapoarele, e o treabă specifică unei ţări în curs de dezvoltare capitalistă. Îmi este ruşine să mă gândesc la ce se gândea Irina când le-a făcut formele de plecare! Ziarele sunt pline de anunţuri gen "angajăm tinere 18-35 de ani, cu picioare lungi şi ursuleţul coafat". Ar trebui ca patronii să pună condiţia să aibă cap şi ceva circumvoluţiuni pe creier. Cred că s-a spart o conductă de mercaptan, că e un miros greu, usturoiat, în tot oraşul. Iniţial am dat vina pe bietul Max, pe care aseară l-am plimbat dar nu şi-a făcut datoria mare. Se mişca foarte greu, parcă apăsat de pofte câineşti când intră ei în călduri. S-a'ntâlnit cu un bişon care-l ia pe Max de gât )la propriu) cu lăbuţele ori de câte ori se văd. Bişonul va fi tătic, iar când stăpânul i-a spus "hai la Betty!", a-ntrerupt brusc jocul şi a luat-o înaintea lui. Sunt căţei deştepţi şi caraghioşi. Îţi dau un citat din "Uşa interzisă" a lui Gabriel Liiceanu: "Lapidar, el poate fi exprimat astfel: îndrăgostindu-se, Cioran vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme". Iată că ceea ce i se-ntâmplă lui Max, i sa-ntâmplat şi lui Cioran )scuzaţi comparaţia!). Max vrea sex în timp ce noi vrem să facă treaba mare. Şi pentru că la-nceputul scrisorii Victoria avea 59 de ani, iar peste o săptămână va avea 60, închei şi eu scrisoarea cu urarea: "să-mi trăiască copiii, neamul, da'naintea tuturor să trăiască mama lor!" Vă iubesc! Tata

Vasile Chiper