Puțini oameni sunt singuri în cadrul experienței lor, în drumul lor prin viață. Majorității oamenilor îi este frică de singurătate. Paradoxal, tocmai cei care sunt singuri cu adevărat nu simt că sunt singuri, iar cei care nu sunt singuri se simt singuri lângă cei care sunt.
Poate că și singuraticul caută companie, dar dacă nu este ceea ce-și dorește cu adevărat, renunță.
Capacitatea de a ne schimba perspectiva este unul dintre cele mai eficiente intrumente pe care le avem la îndemână. În viață depindem numai și numai de noi înșine.
Avem nevoie de cei din jurul nostru, dar de nimeni, în mod special, pentru a merge pe calea aleasă. Cu siguranță, putem trece peste durerea pierderii și a abandonului, viața noastră fiind doar responsabilitatea noastră. Marea provocare de a fi om constă în două lucruri: să știi când să intri și să când ieși.
”Ori de câte ori îți dorești ca Ilie să ți se arate în chip văzut, concentrează-te asupra lui...Există trei modalități de a-l vedea: într-un vis; cât timp ești treaz și-i dai binețe; dar și când ești treaz, îi dai binețe și el îți răspunde la salut.”
Joseph Caro
Visarea pornește din emisfera dreaptă a creierului nostru și, precum respirația, își urmează cursul zi și noapte. Visele noastre nocturne sunt doar o formă particulară a visării, o parte a subconștientului nostru.
Cine n-a fost îndrăgostit? Iubirea e ca pojarul. Îl faci o dată și...gata! La fel și cu iubirea. Nimănui n-ar trebui să-i fie teamă că s-ar mai îndrăgosti a doua oară. Nu, niciodată nu ne-am putea îmbolnăvi de dragoste de două ori! Cupidon e tare zgârcit. O săgeată! Atât! Restul? Iluzii!!!
O veche zicală spune: ”Ignoranță e atunci când nu știi nimic și ești înclinat spre a face binele. Inocență e atunci când știi totul și ești mai departe înclinat spre a face binele.”
Iertarea e mijlocul prin care ne vom aminti. Prin iertare, gândirea lumii este inversată. Lumea iertată devine poarta Cerului, căci prin îndurarea ei putem în sfârşit să ne iertăm pe noi înşine. Nemaiţinând pe nimeni prizonier al vinovăţiei, devenim noi înşine liberi. Adeverind Cristosul în toţi fraţii noştri, Îi recunoaştem prezenţa în noi înşine. Dând uitării toate percepţiile noastre eronate şi nepăstrând nimic din trecut care să ne mai reţină, putem să ni-L amintim pe Dumnezeu. Dincolo de asta, învăţătura nu poate trece.
Comentarii