Plânsul Bunica udă florile grădinii, Iar nepoţica umblă pe aproape Şi vede flori, ofrandele luminii, În zeci de forme revărsate-n ape. Când sunt udate, florile se-apleacă Şi mulţumesc tăcut, înmiresmate. Nu-i nimeni gingăşia să le-ntreacă Când răspândesc parfumuri delicate. Acasă adormi micuţa fată Şi se visă într-un palat că este. E al Crăiesei Florilor. Deodată Copila cântă, cu glas de... Read more