ÎNTRE SENS ŞI SATURN

ÎNTRE SENS ŞI SATURN

 

ÎNTRE SENS ŞI SATURN

 

Între sens şi Saturn

nu am timp de luna mea, mai bună,

cu umbra spartă, suferind de raze;

filozofăm, iar tu te strâmbi

printre stele îmbătrânite cu riduri de briză

acceptând imoralitatea ei, de ursă, –

orbul îl priveşte pe acela

care nu deschide ochii,

prea pescar peste pustiul

nopţilor de inventar.

Schimbăm moaştele pe timpul de moluscă,

destinul împăiat sărbătorit,

nu ne vorbim, dar ştiu :

Am fost plâns să desenez

doar stele cardinale,

tu, seminţele înnebunind în lanţul meu.

Nimic nu rămâne constant.

Trei icre sunt, pe ţărm, deja părinţi,

Calisto străluceşte lângă tâmplă.

 

Cenaclu Literar: