ÎNTRE SENS ŞI SATURN
Submitted by Vasile Durloi on 08/13/2011 - 05:26.
ÎNTRE SENS ŞI SATURN
Între sens şi Saturn
nu am timp de luna mea, mai bună,
cu umbra spartă, suferind de raze;
filozofăm, iar tu te strâmbi
printre stele îmbătrânite cu riduri de briză
acceptând imoralitatea ei, de ursă, –
orbul îl priveşte pe acela
care nu deschide ochii,
prea pescar peste pustiul
nopţilor de inventar.
Schimbăm moaştele pe timpul de moluscă,
destinul împăiat sărbătorit,
nu ne vorbim, dar ştiu :
Am fost plâns să desenez
doar stele cardinale,
tu, seminţele înnebunind în lanţul meu.
Nimic nu rămâne constant.
Trei icre sunt, pe ţărm, deja părinţi,
Calisto străluceşte lângă tâmplă.
Comentarii