Să fii viu înseamnă să nu știi ce faci, dar să faci ceva. Și să nu-ți fie frică de nimic. Nici măcar de consecințe. Așa e toată viața, indiferent prin ce experiențe treci. Durerea face parte din proces și e foarte important s-o simți cu toți porii. Cele mai radicale modificări de perspectivă apar la capătul celor mai negre perioade. E foarte important să ai niște criterii corecte după care să te judeci pe tine și după aceleași standarde să-i evaluezi și pe cei din jurul tău.
”Nu încercați!” Așa stă scris pe mormântul alcoolicului acela nebun care a fost Bukowski. A fost bețiv, afemeiat, cartofor inveterat, mitocan, calic, haimana și, în zilele lui cele mai proaste, … a fost poet.
Zice-se că în urmă cu vreo două mii cinci sute de ani, într-un palat din munții Hymalaia trăia un rege care aștepta să i se nască un fiu. Regele avea planuri mărețe cu fiul său și a decis să-i ofere o viață perfectă. Ca urmare, copilul trebuia să ducă o existență complet lipsită de suferință, așa că, regele a dat ordin să i se îndeplinească toate nevoile și toate dorințele.
”Venus era înfățișată în mod tradițional cu o oglindă în mână, dar nu din vanitate așa cum se consideră astăzi. Oglinda era simbolul puterii pe care o are reflecția de a modifica dorințele. Zeul reflecției era zeul marelui luminător de pe cerul nopții: Luna. În toate culturile antice, Luna controla nu doar fertilitatea, ci și gândirea.”
„Căci frumosul nu-i decât pragul înspăimântătorului şi-l îndurăm anevoie şi peste măsură, aşa cum e, ne înminunează fiindcă, nepăsător,nu ne-nvredniceşte să ne dea pierzării.”
Comentarii