Ceai cu Adala - prezinta: MARIA SAVA

                         Ceai şi poezie – Cristina Stefan şi Adrian Grauenfels

 

“Simţim poezia aşa cum simţim apropierea unei femei sau a unui munte sau a unui golf la ocean şi pe care, cred, le simţim imediat.”(Borges)

 

Ceai cu Adala

 

Zilele trecute, un mesager misterios mi-a bătut la uşă şi, fără să scoată un cuvânt, mi-a înmânat un pachet şi un plic . Pe loc am avut o senzaţie unui deja-vu. O linişte şi-o împăcare cu sine şi cu lumea m-a cuprins. Am desfăcut mai întâi plicul... Pe o minusculă bucată de carton, îngălbenit de vreme, scria cu litere aplecate spre dreapta:

 

« Uite amiaza ghimpată !

cînd te vei însera

(eu m-am născut seară)

doar înţelegi de pe acum

miezul zilelor din palme

eu marţea încălzesc prietenii

elaborate astral » 

Semnat : adala

 

Am desfăcut apoi cu grijă pachetul şi în faţa ochilor mi-a apărut un frumos chimono de culoarea florii de liliac. Am înţeles pe loc ce mare onoare mi se făcuse: voi fi oaspetele Adalei împreună cu prinţul AG.  

Azi e marţi şi mi-am spălat îndelung trupul cu apă de roze şi iasomie, mi-am purificat sufletul şi gândul, am îmbrăcat chimono-ul primit în dar şi, plină de sfială, am pătruns în chashitsu (camera ceaiului.) Cu chipul acoperit de o mască, asemeni frumoaselor gheişe, m-a întâmpinat misterioasa Adala. Nu după mult timp, în prag, cu un zâmbet fluturând în colţul buzelor şi cu inima palpitând în mâna dreaptă, s-a oprit prinţul AG:

 

“…Uite am venit la ceai

Îmbrăcat în alb ca un ginere mongol

Trec pragul tău şi mă înclin puţin spre dreapta…”   (AG)

 

O linişte adâncă s-a pogorât asupra noastră, învăluindu-ne ca o ceaţă densă prin care abia zăream:

 

“Apă fierbinte

boabe de ceai

gheişe în chimono

ritualul ceainicului înclinat

infuzia de verde

mister în aburi

spatele tău proptit de nori.”(AG)

 

Aşezaţi fiecare  pe rogojina lui, priveam împreună cu AG, fascinaţi, mişcările sigure şi perfecte ale Adalei mânuind ustensilele pentru prepararea ceaiului: cana, telul de bambus, şerveţelul, recipientul pentru apa de spălat, polonicul de bambus, batista de mătase...

 

« fascinantă ceaşca de ceai

până la negru aburea coborâri » (ADA)

 

Am făcut o plecăciune, am înălţat cana, am rotit-o uşor şi, cerându-i scuze lui AG, am golit-o până la fund. Apoi am privit cu mare atenţie ceaşca mulţumindu-i Adalei şi admirând frumuseţea desenului de-o parte şi alta a torţii. Am şters cu grijă marginea de unde am băut şi am întins ceaşca Adalei care a umplut-o din nou şi i-a înmânat-o lui AG. Privindu-l cu mare atenţie, Adala a început să murmure o incantaţie, în  timp ce AG repeta acelaşi ritual :

 

« alb...alb...alb...

impetuos înflorit

ca iubirea de bulb

stai înclinat

eşti acordul Dumbledore... » (ADA)

 

Aplecându-se cu tot trupul către Adala, AG întinse frumoasa ceşcuţă şi rosti privind-o drept în ochi :

 

« de mult vreau să tac elocvent cu o femeie

să împărţim imagini sfâşiate

trăirile cu nodul în gât... »

  

Mă opresc aici cu povestea...

 Efluvii de sentimente şi cuvinte curgeau între cei doi luîndu-mă părtaşă la fericirea lor. De vreţi să-i cunoaşteţi mai bine, pătrundeţi în cartea magică,  Ceai cu Adala, aici, unde poezia, « acest lucru gingaş, înaripat şi sacru “se află la ea acasă.

 

Maria Sava - 2013