Mi-a căzut întâmplător sub ochi un articol despre Sea Vancouver Festival (the Province, July 13, 2005). Fotografia unei corăbii impunătoare cu pânză, ceea ce englezii numesc "high ship", mi-a oprit privirile: era Lady Washington, care percepe 4800 de dolari pe zi pentru a apărea în rada satului de pescari Stevenson pe timpul Festivalului, alături de alte 14 nave. Şi, din articolul respectiv (semnat de Sarah Fox) am înţeles că, alături de alte 10 nave, a părăsit rada neplătită: cecurile organizatorilor nu au acoperire întrucât, aşa cum scrie Sarah, Festivalul a devenit "o mare de cerneală roşie". Cum bine ştim "to be in red" înseamnă, în limbaj financiar, să ai datorii. Datoriile sunt mari pentru că, printre altele - mai ales, am gândit eu - vânzarea biletelor nu a mers aşa cum trebuia...
New-Age, Sau cine mai prigoneşte astăzi, Biserica lui Hristos...
Câteva ţeluri şi obiective ale noii religii sunt: mântuirea actualei lumi crepusculare, transformarea ei din nou în paradis, grăbirea venirii Erei Noi -New Age a unităţii, armoniei şi iubirii universale.Iar pentru realizarea acestor deziderate e necesar ca fiecare individ să se trezească din somnolenţa logicii automate, să treacă printr-o înnoire de conştiinţă, să ajungă prin lărgirea conştiinţei la identificarea cu întreg cosmosul. Modul optim de funcţionare...
Adam Smith, unul dintre filozofii "grei" ai sistemului capitalist de astazi, de multe ori invocat de publicatii economice moderne (cum ar fi "The Economist") , a introdus acum câtva timp (sute de ani) teoria ghidat... exclusiv pe interesul personal. Acest fenomen, lipsit de emoţii, ar ajuta la convergenţa c...tre un punct de echilibru normal şi statistic, firesc. îns..., ceea ce "simţim" ast...zi, nu este deloc asa cum a prezis Mr. Smith.
Un alt lucru foarte invocat care ne face pe noi, românii s... ne simţim "delimitaţi" de alte naţii, e zicala cu...
Am împrumutat de la cineva o carte cu un subiect care m-a interesat întotdeauna: istoria Bisericii creştine de la începuturi până în prezent. Cartea se numeşte "Creştinismul de-a lungul secolelor", autorul, Earle E. Cairns, fiind profesor emerit la Wheaton College în Wheaton, Ilinois, membru al American Society of Church History, American Historical Association şi al Conference on Faith and History. M-a surprins obiectivismul acestei cărţi ce prezintă faptele istorice, descrie evoluţia bisericii începând de la biserica primară şi până la apariţia ecumenismului din zilele noastre, oferind o lectură extrem de bine documentată şi nepartinică.
Costel Baboş a debutat editorial cu Un om din Wayfalua, Editura Marineasa, Timişoara, 1994, volum de proză scurtă ce semnala cititorilor şi criticii apariţia în spaţiul literar a unui scriitor talentat, înzestrat cu o viziune originală asupra faptului de viaţă şi capabil de o analiză artistică matură şi convingătoare. Aceste însuşiri, remarcate atunci, sunt încă mai evidente în cartea de...
Până aici am urmărit prima carte din Torah, numită de noi „Facerea" („Creaţia"), numită de evrei „La început". Ei numesc o carte după primele cuvinte din ea. Aşa e şi în cazul celei de-a doua cărţi, pe care o începem aici. Ceea ce noi numim Exodul (sau Ieşirea), evreii numesc „Acestea sunt numele" (sau, în traducerea românească „Iată numele...") - pe scurt „Numele".
Se zice ca într-o zi, nu cu mult înainte de a se ridica definitive la cer, Mântuitorul ar fi spus ucenicilor săi (după Luca): "Cine vrea să mă urmeze, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să vină după mine". De atunci, de aproape două mii de ani, creştinii se străduiesc să-şi ducă crucea, urmând pe Iisus Mesia.
Sigur, aceasta cruce cu care ne-a "dăruit" Dumnezeu este o piatra de încercare. Ca şi Crucea dată lui Iisus, în ipostaza lui omenească, nici această cruce - chiar figurativă - nu este deloc uşoară.
Omul, păcătos şi corupt precum îl ştim, nu ia de bună voie nimic în...
Doamna Secretară este îmbufnată astăzi şi îşi trece nervos capătul pixului prin coafura proaspătă, încercând să desluşească scrisul dintr-o cerere de bursă:
E bine câteodată să te opreşti pe coama dealului să-ţi tragi răsuflarea. Să profiţi de acel moment şi să laşi privirea să se prelingă peste zări, umplându-ţi ochii de uimire şi încântare. Să priveşti în urmă, să-ţi aminteşti locul plecării, calea străbătută cu greutăţile ei, cu bucuriile ei, cu greşelile ei. Mai ales, să ridici privirea spre culmile din zare, să le măsori, să te măsori cu ele. Şi să pleci mai departe...
Hermeneutica zădărniciei
Comentarii