RESPIRO

RESPIRO

 

 

”Deoarece mila Sa te-a cumpănit,

ești la adăpost de jefuitori;

cel care locuiește pe munte

scapă întotdeauna de vântul nenorocit

ce bate dinspre nord-est.”

 

în dreptul ușii Lui ți-ai înclinat capul

 și ai fost primit ca un rege de armata bunătății

de șapte ori câte șapte ți s-a iertat

 și ți s-a dat magia ”unicei șanse”:

umbra mea s-a așezat la răcoarea

umbrei tale în zenit.

știind că doar praful

rămâne cunoscătorului celor ascunse

i-am lăsat pe ceilalți

să se bucure

de viața ce curge către rosturile ei.

știam că  din alte timpuri venim

 și urma trecerii noastre va rămâne

ca urma furnicii pe piatră

în bezna nopții

-când atingi marea nu mai vezi râul-

ca pe o comoară vom păstra

zorile, cântecul și...florile.

 

 

 

Cenaclu Literar: