trei ore deşirate pe funie şi un ştreang divizat printr-o cinică reproducere

în ştreanguri mai mici, însă perfect ajustabile

care nu se vor agăţa în urechile tale înfundate cu o limbă străină

nimic interpus multelor reprize de agonie reiterate la nesfârşit

o sută optzeci de laţuri puse pe şotii lunecă în şir indian

pe gâtul căptuşit cu înjurături mai uscate decât pielea lepădată de şarpe

what a fuckin’ wonderful world

ţi-a venit în cele din urmă rândul să dai cu tifla strămoşilor

sângele tălpilor dispare în crăpăturile provizorii ale metropolei alien

o fetiţă ciudată la braţ cu tine exersează mersul din the wizard of oz şi-ţi lipeşte

mustăţi de smog în toate stilurile învăţate din filme

vitrinele răsfrâng în atmosfera intoxicată cu nepăsare

un dali, un einstein, un hitler

un chaplin trist

halucinezi pe tema înecului într-un ocean oarecare

deocamdată unul cu semafoare, maşini, alţi bipezi care populează planeta

o transpiraţie mondială în stare solidă şi nicio picătură de apă

elementary, my dear freaky nobody

expui o teorie interesantă despre moise rătăcind prin pustiu cu sandalele sfâşiate

fetiţa a obosit, îngână un lullaby

o iei în braţe ca să nu doarmă singură şi bei cu nesaţ din somnul ei ud

copilăria îţi explodează în sânge ca o bombă întârziată

trăieşti din nou, intubat de preţiosul colet anonim care te poartă spre casă

nici nu ştii măcar cum o cheamă, deşi se dizolvă sub ochii tăi

dar îţi propui ca la noapte să o visezi fericită