a-4-a zi: DESENUL

a-4-a zi: DESENUL

Un copilaş de câţiva anişori
S-a hotărât pe foi să deseneze
Tot ce iubeşte, cu multe culori,
Din inimă curată să creeze.

Întâi a desenat-o el pe mama ;
Frumoasă şi cu ochi de catifea.
Avea un chip de zână, îţi dai seama.
Aşa în ochii lui el o vedea.

Pe tata cum se joacă îl arată,
Căci asta face des cu ai lui fii,
Încât bunica-l ceartă cateodată
C-a dat în mintea lor de răi copii.

Bunica-i desenată-n uniformă.
Ce uniformă ? Poate ştiţi cu toţi :
Şorţul şi coşul, în oricare formă,
Cu daruri dulci pentru ai ei nepoţi.

Apare în desen şi o pisică,
Dar mai la margine, căci într-o zi
S-a speriat de-un şoricel. De frică
În fugă într-un pom ea se sui.

Pe foaie şi colegi au apărut.
El îi iubeşte, chiar dacă bunica
Nu-i mai primeşte, fiindcă au făcut
O groază de prostii, dar nu-i nimica.

Şi calul alb al bunului bunic
E desenat, orb cum era, batrân.
Dădea din cap la toate câte-un pic
De parcă-l aproba pe-al lui stăpân.

Copilul desenează şi-un arici
Ce parcă e Pămantul care are
În primavară fire de arnici
Ce se înalţă simplu către soare.

A desenat pe foaie şi un pui
De vrabie căzut din cuib odată
Şi un răţoi ce fuge-n calea lui
Spre lacul cu oglinda-i nemişcată.

Tot desenând, s-a încheiat povestea,
Dar mă întreb, privindu-le tiptil,
Cum au putut să-ncape toate-acestea
În sufletul cel simplu, de copil.


Ilustraţia alăturată este realizată deDiana Ioana Bobeş
din Braşov, pe când avea 10 ani