AMIAZA

AMIAZA

Cărare tăcută,
arsă de furnici în căutare de ploaie.
Numai Dragostea Tatălui Ceresc ţine pământul.
Câmpie netulburată,
Lumină de piatră,
Ţărm unde toate căile
hrănite din trupul Pământului
şovăind se opresc.
Apoi liniştit ţipăt de paseri
trepidând peste moale amiază.

Cenaclu Literar: