Un fulg de zăpadă,
vine plutind de pe munte
şi lin se aşează pe frunte.

Cu el poposeşte foşnetul verde,
albastrul legănat de cer,
şi clinchetul de clopoţel
din bradul de Crăciun.

Un fulg de zăpadă,
ca o linişte cade,
iar altul vesel aşteptând,
în palmele reci lin suflând
de mână poate îl va lua,
un duo rece vor cânta,
vor colinda lungi promenade,
albi ţurţuri înălţând din mare,
cu vântul vor sufla, vor fredona,
spre cer cu braţele-nălţate,
prin lumea toată vor umbla,
lin peste râuri vor afla
din linişea Împărătească.
Cuvântul,
Cuvântul îi va legăna,
lin peste ape-i va purta,
şi-n dimineaţă ca o strălucire
se vor topi pentru Iubire.

9.11.2007