nu mi-e teamă de moarte, mi-e teamă de mine
de lucrurile lăsate aşa cum sunt
aşa cum trebuiau de dinainte să fie
nelimpezite de-acelaşi cuvînt

timpurile încep să miroasă strident a spaimă
se-ndeamnă-nvrăjbite sub norii de sânge
nimic nu mai este ca altădată
o fiară prin suflet tăcut se prelinge

nu mi-e teamă de vremuri, mi-e teamă de munte
nu mai am loc prin gînduri se rotunjesc
cînd pietrele vechi crescute prin oase
sub lespedea muntelui încet mă strivesc

nu mi-e teamă de moarte, mi-e teamă de mine...